Cãlãtor în calea lupilor

Dacã tot e vorba de eseuri ºi creaþii originale... Fragmentul meu nu ºtiu cât de mult se poate intitula un eseu, l-am scris în varã ºi e mai ciudat. Foarte posibil sã-l mai fi citit, dar... Oricum, lecturã plãcutã!

Când anume ne–am rãtãcit? În ce moment am pierdut umanitatea pe care o credeam adânc înrãdãcinatã în fiinþa noastrã? Sau umanitatea se aseamãnã cu o bucatã de sticlã în loc sã fie un diamant?... ªi ce anume se întâmplã când sticla se sparge în atât de numeroase cioburi, încât par mai dese decât firele de nisip de pe planeta asta? Atunci îndată ce odatã cu sticla se frânge ºi sufletul tãu; când fiecare ciob îþi mai rãpeºte o parte din tine?
De ce atunci când cineva cere ajutor, refuzãm? Ce ne face sã–l respingem? De ce atunci când cineva e diferit îl privim cu fricã, scârbã sau milã? Unde, în care clipã a vieþii ne–am pierdut tăria de a–l asculta ºi de a–l înþelege pe cel de lângã noi?...
Când am încetat sã fim oameni? Când am uitat sã fim rãbdãtori, sã contemplãm micile minunãþii pe care viaþa ni le face cadou în fiecare zi? Sã fim îngãduitori, blânzi... Când am uitat sã iubim ºi am rãmas doar niºte trupuri fãrã esenþã, fãrã... nimic pe dinãuntru?
Ce se întâmplã cu tine când cineva refuzã sã te priveascã doar pentru cã se considerã superior þie? Ce este în sufletul tãu când eºti privit ca un nimic? Când eºti dat la o parte doar pentru cã alþii te considerã diferit? De ce suntem diferiþi? Cine face diferenþa? Ceilalþi sau noi înºine? Te mai poþi ridica sã mergi mai departe? Când þi se spulberã convingerea în oameni? Când fiecare privire pe care þi–o aruncã te face sã te simþi din ce în ce mai stupid sau mai inferior? Sau citeºti milã în ochii lor când tu nu ai trebuință decât de înþelegere ºi încredere? Mai îndrãzneºti sã crezi în oameni? Poþi crede cã unii dintre ei te vor accepta ºi te vor preþui pentru ceea ce eºti ºi nu pentru ceea ce pari a fi?
ªi dacã împãcarea cu sine îþi asigură mai multe întrebãri decât rãspunsuri? Îþi dai seama la un moment dat cã de fapt, în fiecare zi, încerci sã te accepþi pe tine aºa cum eºti? Dacã realizezi într–o singurã clipã cã viaþa ta va fi o luptã în fiecare secundã, nu cu ceilalþi, ci cu propria ta persoanã? O luptã pentru a merge mai departe pe un drum atât de normal dar în acelaºi timp atât de diferit? Ce simþi când fiecare zi e trãitã pentru a arãta celorlalþi cã se poate? Cã poþi depãºi limitele pe care alþii þi le–au impus doar pentru cã te considerã diferit de ei? Simþi satisfacþie ºi mândrie cã ai reuºit? Sau mâhnire ºi disperare cã a trebuit sã te chinui în timp ce alþii au ajuns atât de uºor?...
De ce oamenii te cred incapabil când tu ºtii cã poþi face atât de multe? De ce–þi impun propriile bariere când tu nu vezi în calea ta nici una? Cu ce drept? Dat de cine?
Când un om uitã sã fie om?... Când cu un gest sau cu un simplu cuvânt spulberã toatã încrederea unei fiinþe care s–a strãduit atât de mult sã ajungã undeva unde celãlalt a fost dintotdeauna? Atunci când o vorbã zvârlitã în vânt îºi înfinge ghearele tãioase în suflet lãsându–l însângerat pentru tot restul existenþei tale? Când acel gest sau cuvânt te urmãreºte la fiecare pas ºi þi se pare cã–l vezi sau îl auzi la orice colþ?
Când simþi cã nu mai poþi lupta?... Când ai ajuns acolo unde sunt ºi ceilalþi iar ei te privesc tot cu superioritate ºi îþi dau de înþeles cã e lumea lor, dar tu nu faci parte din ea? Ce simþi când ºtii cã eºti la fel ca ceilalþi, dar acei ceilalþi te privesc ca pe cineva total diferit de ei? Când nu se gândesc la tine prin prisma unui om, ci a unei bucãþi de carne ce are doar viaþã ºi... atât? Când considerã cã acea bucatã de carne nu viseazã, nu gândeºte, nu suferã, nu iubeºte?...
Pe care drum ne–am uitat umanitatea?

_________________
Totul este posibil. Imposibilul ia doar mai mult timp.

Eseul nu e chiar eseu e mai degraba o poarta ...... spre suferinta si ridiculizarea care ai primit-o tu din porțiunea celor din jurul tau..... presupun ca acela a fost un clipă in care ai fi vrut sa mori ...... Lumea poate fi rea societatea poate sa te ridiculizeze sa nu te lasa sa iti intinzi airpile sa iti inabuse creativitatea sa te inhibe de la fericirea ta dar sa mori pentru asa niste oameni mi se pare inutil.... viata merge mai departe ... ignora-i pe incompetenti .... viata lor este inutila .....

_________________
With a gun barrel between your teeth you speak only in vowels .