Info

Termenul Internet, sau internet, poate avea in ziua de astãzi mai multe sensuri, strâns înrudite, dar utilizate în contexte diferite:

* numele propriu Internet (cu majusculã) se referã la reþeaua mondialã unicã de computere interconectate prin protocolul IP (Internet Protocol). Precursorul Internetului dateazã din 1965, îndată ce Defence Advanced Research Projects Agency (en:DARPA) (Agenþia pentru Proiecte de Cercetare de Apãrare Înaintate - a Ministerului Apãrãrii, Department of Defense sau DoD din SUA) a creat prima reþea de computere interconectate sub numele Arpanet. Super-reþeaua din zilele noastre a efect din extinderea reþelei Arpanet.
* substantivul comun internet (cu minusculã) desemneazã in marea majoritate a cazurilor acceaºi reþea, însã vãzutã ca un mediu de comunicare în masã, împreunã cu informaþia ºi serviciile care sunt oferite utilizatorilor prin intermediul acestei reþele.
* Tehnic, termenul mai poate desemna ºi o reþea de mari dimensiuni ce interconecteazã reþele autonome. Acest sens corespunde etimologiei engleze a cuvântului internet, care e compus prin abrevierea a douã cuvinte interconnected - interconectat ºi network - reþea. Exemple de reþele mare care merita folosinþa aceasta sunt SIPRNet si FidoNet.

În ziua de astãzi, Internetul este susþinut ºi întreþinut de o mulþime de firme comerciale. Se bazeazã pe specificaþii tehnice foarte detaliate, ca de exemplu aºa-numitele "protocoale de comunicaþie", care descriu toate regulile de transmitere a datelor în reþea. Vezi ºi articolul despre Exemplarul de Referinþã OSI.

Protocoalele fundamentale Internet, care asigurã interoperabilitatea între absolut orice douã calculatoare, sunt IP, TCP, UDP.

Aceste trei protocoale reprezintã însã doar o parte din nivelul de bazã al sistemului de protocoale Internet, care mai include ºi protocoale de control si aplicative, c*m ar fi: DNS, PPP, SLIP, ICMP, POP3, IMAP, SMTP, HTTP, HTTPS, SSH, Telnet, FTP, LDAP, SSL, WAP ºi SIP.

World Wide Web, prescurtat WWW sau chiar numai Web, este doar una dintre numeroasele aplicaþii de Internet, multimedialã ºi integrativã, cu o interfaþã de utilizator (GUI) foarte atrãgãtoare din punct de vedere grafic, practicã ºi modest de folosit, inventatã de Tim Berners-Lee în 1993.

Ca termeni înrudiþi se folosesc:

* intranet: o reþea particularã cu aceleaºi principii de funcþionare ca ºi Internetul, dar cu acces restrâns - de exemplu intranetul sau intraneturile unei firme particulare.
* extranet: un intranet special al unei firme, la care însã au acces (parþial) ºi anumite persoane sau grupe externe, din alte firme, ca de exemplu de la firme furnizoare sau firme-cliente.

Din cauza multelor fuziuni dintre companiile de telefonie ºi ISP au apãrut o succesiune de nereguli în sensul cã nu erau clar delimitate sarcinile fiecãruia. Sã presupunem cã un client sunã la ISP printr-o linie telefonicã. Modem ul este o placã din calculatorul clientului care converteºte semnale digitale în semnale analogice, care pot circula în reþeaua telefonicã. Aceste semnale sunt transferate la punctul de livrare (POP) al ISP-ului unde sunt preluate din sistemul telefonic ºi transferate în reþeaua regionalã a ISP-ului. Din acest punct sistemul este în întregime digital ºi foloseºte comutare de pachete. Reþeaua regionalã a ISP -ului este formatã prin interconectarea routere-lor din diverse oraºe pe care le deserveºte compania. Dacã pachetul este destinat unei gazde deservite direct de cãtre reþeaua ISP, pachetul va fi livrat direct gazdei. Altfel, el este livrat în continuare operatorului care furnizeazã companiei ISP servicii de comunicare prin backbone-ul reþelei. În partea superioarã a acestei ierarhii se gãsesc operatorii principali de la nivelul backbone-ului reþelei, companii c*m ar fi AT&T sau SPRINT. Aceºtia opereazã backbone-uri mari cu mii de routere conectate prin fibrã opticã cu bandã largã de transfer. Corporaþiile ºi firmele de hosting utilizeazã ferme de servere (maºini care pot servi mii de pagini web pe secundã) conectate direct la backbone. Operatorii încurajazã aceastã conectare directã prin închirierea de spaþii în ceea ce se numeºte “carrier hotel”, care reprezintã, de cele mai m ulte ori rack-uri pentru echipamente aflate în aceeaºi camerã cu router-ul pentru a îngăduie conexiuni scurte ºi rapide între fermele de servere ºi backbone-ul reþelei. Dacã un colet trimis în backbone este adresat unui ISP sau unei companii deservite de aceeaºi coloanã el este transmis celui mai apropiat router. Pentru a permite pachetelor sã treacã dintr-un backbone în altul, acestea sunt conectate în NAP-uri (Network Access Point). În principiu un NAP este o camerã plinã cu routere, cel puþin unul pentru fiecare backbone conectat. O reþea localã conecteazã toate aceste routere astfel încât pachetele sã poatã fi retransmise din indiferent ce coloanã în orice altã coloanã. În afarã de conectarea în NAP-uri backbone-urile de dimensiuni mari au multiple conexiuni directe între routerele lor, tehnicã numitã conectare privatã (private peering). Unul dintre principalele paradoxuri ale Internet-ului este acela cã ISP-urile care la indice public se aflã în competiþie pentru clienþi, coopereazã în realizarea de conectãri private.

_________________
Om mare este cel care nu ºi-a pierdut inima de copil

I love how amazing and awesome this is.