Sinuciderea-o dilema

Nu se poate sa vorbim despre viata fara sa aruncam o privire si asupra mortii, un lucru atat de important si de firesc, singurul lucru de care suntem siguri in viata. Sinuciderea e ceva...daca ne gandim ca ea inseamna sfarsitul suferintei...dar si asta e discutabil, pentru ca viata nu e acelasi lucru pentru toti, pentru unii e un motiv de fericire, pentru altii un prilej de suferinte. Pentru ca trebuie sa recunoastem ca nenorocirile cand vin se tin lant, incat nu le mai suporti si-ti vine sa te sinucizi, doar pentru a scapa de viata. E un mod general a gandi ca sinuciderea inseamna LASITATE.Putini sunt cei care au CURAJUL sa faca acest pas, in situatii asemanatoare. In operele lui Camil Petrescu, cu prepomderenta in romanul modern(Patul lui Procust) sinuciderea este vazuta ca un destin al personajului intelectual, care nu impartaseste idelie mizerabile ale societatii, care nu este la fel ca ceilalti si din aceasta cauza el nu poate trai intr-o lume care nu este a lui, pe care nu o intelege si care nu il accepta. Intelectualul-si acesta ar putea fi oricare dintre noi-are de ales intre a se transforma dupa modelul majoritatii sau sa aleaga sfarsitul, care in acest caz este refuzul de a lipsa valorilor morale.

Vazut-am discutia si nu m-am lasat convinsa sa tac...
Sinuciderea este complexa, uneori nu vine din disperare sau din teama de viata,vine din neadaptarea la locul rezervat personajului de societate...
Dar sinuciderea cere curaj si ceva informatii... ai nevoie de o metoda care sa nu greseasca si de hotarare..si e discutabil pana la urma si mereu o sa fie adepti si grupuri care sunt impotriva..desi eu cred ca sinuciderea este personala si proprie.
Suntem liberi sa hotaram pentru noi si pentru ce alegem, desi orice actiune contine si reactie si uneori nu e ce am astepta noi,dar sunt o multime de puncte de discutat cand vorbim de aceasta optiune..
Eu personal desi am instruit ceva personaje interioare nu am inteles nici acum alegerea lor...dar am acceptat-o ca parte din mine si am trecut peste voluptatea mortii si totusi...o parte din mine mai are de explorat !

Cartile reprezinta pentru mine un alt mod de a cunoaste, nu trebuie privite doar ca fictiune. Si nu intamplator am amintit de ele intr-un întocmai context. Cartea infatiseaza o lume, care mai presus de indiferent ce are propriile reguli, o existenta a sa, si multi ar putea trai intr-o lume asemanatoare. Granita dintre realitate si pseudoreal este slab conturata. Sinuciderea are sens in unele situatii. Il admir pe Hitler ca a avut curajul sa se sinucida, nu a avut alta solutie. Sunt unele situatii care te obliga, cum ar fi boala sau apropierea inevitabila a mortii, sfarsitul si altele... Dar inaintea luarii unei asemenea decizii e trebuință de o gandire profunda, viata nu e ceva ce poti recupera...si asta ca un punct de vedere personal, viata noastra nu ne apartine, desi noi decidem ceea ce facem. Altcineva are dreptul de a decide cine moare si cine nu. Din punctul asta de vedere, sinuciderea e interzisa(porunca a sasea), credinta nu ne da acest drept. Si mai sunt si cei care tin la noi si care ar suferii, in timp ce noi am scapa de o povara, daca asa intelegem viata. Atunci sinuciderea ar fi un fapt egoist.....

sal,am observat discutia voastra si m-am hotarat sa scriu si eu ceva...........dupa cum am observat ati descris o parte din viata mea cea trista.Cateodata simnt nevoia sa dispar din mulțimea asta......Din ce cauza? nereguli de familie mai grave (mai ales cu frati). Intr-o seară m-am hotarat sa fug de acasa si sa-mi gasesc sfarsitul,si am reusit doar sa fug de acasa din cauza ca toti cei dragi ai mei tineau cu dusanul meu de moarte pe nume Cristina (o urasc :wall:

) .Unde m-am dus? intr-un parc de alaturi de unde am observat ca toata familia mea si toti amicii mei au inceput sa ma caute chiar daca era vreo 12 noaptea si am inceput sa plang ca proasta.Nici macar nu stiam de ce plang. Pana la urma m-a gasit un vechi prieten (my crush) pe nume.......nu dau numele :-/

si m-a convis ca toti tin la mine in modul lor si mi-a spus o fraza pe care nu o s-o uit nicidata: ''Cat timp cineva tine la tine ,nu trebuie sa-ti gasesti sfarsitul ca nu tu vei suferi ci ceilalti''. Asa ca m-am intors acasa si toti au fost fericiti si lucrurile s-au calmat dar tot am primit o pedeapsa. :'-(

Cam ciudat nu? :-/

_________________
love with your heart,like a angel or a demon

Ultima modificare efectuata de catre kagome_10 la 01/02/2007 21:05, modificat de 1 data in total

	cedik a scris:
	1.Mi se parea aiurea ca sinuciderea e considerata un pacat! Poate ca Dumnezeu mi-a dat viata dar nu eu i-am cerut-o si daca nu imi convine mi se pare normal sa o refuz! 2.Si de ce e un act de egoism? Preferi sa duci o viata de mizerie si durere ca sa fie altii fericiti? Si ce te faci daca nu ii pasa nimanui de tine?

Egoism fata de cei care tin la tine si pe care ii lasi indurerati prin moartea ta,desigur,si cred ca asta a surprins extrem de bine Kagome_10 printr-o intamplare din viata reala. Si eu am avut întocmai momente, si pot sa confirm din proprie experienta. Indiferent ce problema aparent grea poate fi rezolvata sau cel putin depasita. Suntem datori sa luptam, sa trecem de piedicile puse de Dumnezeu pentru a ne testa credinta.