Tot ce vreti sa stiti despre Japonia

Cronologia Perioadei Heian (794-1185)

803 - Sakanouye Tamuramaro alungã în cele din urmã populaþia ainu înspre nord ºi reuºeºte ridicarea de garnizoane la Izawa ºi Shiba în nordul provinciei Mutsu. Pentru aceasta realizare ii este acordat, pentru prima datã în istoria Japoniei, titlul de Sei-i-Tai-Shogun ("Generalul care ii înfrânge pe barbari").

805 - Datoritã faptului cã taxele ce apasã agricultorii obiºnuiþi pentru campaniile militare în nord-est ºi pentru construirea capitalei sunt insuportabile, consilierii tronului cãutã soluþii de a anula dãrile personale ºi taxele neplãtite. Saicho (Dengyo Daishi) pune bazele budismul Tendai. Aceasta sectã este acceptatã de cãtre guvern pentru cã este dispusã sã nu se implice în politicã. Templul Enryakuji este întemeiat pe muntele Hiei la nord de Kyoto.

806 - Kukai (Kobo Daishi) întemeiazã budismul Shingon. El întemeiazã un templu pe muntele Koya în provincia Kii (astãzi Wakayama). Heizei devine împãrat pânã în anul 809.

809 - Saga devine împãrat.

810 - Fostul împãrat Heizei conspirã pentru a redobândi tronul dar planurile lui sunt deconspirate.

811 - Dobânda pentru agricultori la împrumutul orezului este redusã.

813 - Împãratul Saga afirmã cã o bunã guvernare depinde de literaturã ºi cã progresul depinde de cunoºtinþe.

820 - "Konin-kyaku" ºi "Konin-shiki" (amândouã compilãri legale) sunt puse în circulaþie. Kyaku sunt reglementãri emise ad-hoc pentru a întâmpina schimbãrile în societate ºi a modifica sau a înlocui codificãrile din Codul Taika care nu mai sunt valabile. Shiki sunt hotãrâri care completeazã codificãrile.

822 - Templul Enryakuji este autorizat sã oficieze ceremonii de hirotonisire, astfel curmând monopolul deþinut de templele din Nara.

823 - Saga abdicã în favoarea fratelui sãu mai tânãr, Junna, care devine împãrat pânã în anul 833.

833 - Nimmyo devine împãrat pânã în anul 850, îndată ce moare.

850 - Montoku devine împãrat pânã în anul 858, când moare.

858 - Seiwa devine împãrat la vârsta de nouã ani pânã în anul 876. Fujiwara Yoshifusa (bunicul lui Seiwa) devine întâiul regent Fujiwara pânã în anul 872. Toti regenþii Fujiwara au funcþia de Sessho ori Kampaku sau amândouã. Familia Minamoto, cunoscutã ºi sub numele de Seiwa Ganji, este descendentã a lui Tsunemoto, un nepot al împãratului Seiwa.

873 - Fujiwara Mototsune devine regent pânã în anul 891.

876 - Yozei devine împãrat titular.

884 - Yozei este forþat sã abdice. Koko devine împãrat titular.

887 - Koko moare. Uda devine împãrat titular.

889-897 - Era Kampyo.

897 - Uda abdicã în favoarea fiului sãu, Daigo, care devine împãrat titular pânã în anul 930.

901-922 - Era Engi.

902 - Se doreºte reluarea sistemului de repartizare a pãmântului în funcþie de numãrul membrilor din familie. Sistemul nu a fost impus din cauza imposibilitãþii de a-l administra în mod eficient. Decretul este în general ignorat în timp ce agricultorii arendeazã sau vând pãmântul lor (cu acordul funcþionarilor locali) ºi merg sã munceascã pe marile proprietãþi pentru a scãpa de povara taxelor asociatã deþinerii de pãmânt.

930 - Suzaku devine împãrat titular pânã în anul 946. Fujiwara Tadahira devine regent pânã în anul 949.

940 - Dupã cinci ani de insurecþie Taira Masakado este omorât în provincia Shimosa. La un moment dat în momentul revoltei, Taira Masakado chiar trimite o scrisoare lui Fujiwara Tadahira în care se autodeclarã împãrat. (Aceasta aratã eficacitatea în continuã creºtere a familiilor bogate ºi cu pãmânturi din provincii.)

946 - Murakami devine împãrat titular pânã în anul 967.

967 - Reizei devine împãrat titular pânã în anul 969. Fujiwara Saneyori devine regent pânã în anul 970.

968 - Minamoto Mitsunaka îºi denunþã ruda Takaaki pentru cã a pus la cale o revoltã, astfel "Complotul Anna" nereuºind. În schimb, familia Fujiwara ajutã familia Minamoto sã creascã în tărie ºi popularitate.

969 - Enyu devine împãrat titular pânã în anul 984.

970 - Fujiwara Koretada devine regent pânã în anul 972.

972 - Fujiwara Kanemichi devine regent pânã în anul 977.

977 - Fujiwara Yoritada devine regent pânã în anul 986.

984 - Kazan devine împãrat titular pânã în anul 986.

986 - Ichijo devine împãrat titular pânã în anul 1011. Fujiwara Kaneiye devine regent pânã în anul 990.

990 - Fujiwara Michitaka devine regent pânã în anul 995.

995 - Fujiwara Michikane devine regent (el a murit dupã numai ºapte zile în aceastã funcþie).

996 - Fujiwara Michinaga devine regent pânã în anul 1017, cu toate cã neoficial pânã în anul 1016.

1011 - Sanjo devine împãrat titular.

1016 - Sanjo abdicã. Go-Ichijo devine împãrat.

1017 - Fujiwara Yorimichi devine regent pânã în anul 1068. Minamoto Yorinobu din provincia Kawachi întemeiazã familia Kawachi Genji.

1019 - "Genji Monogatari" ("Povestirile lui Genji") de Murasaki Shikibu este terminat.

1028 - Taira Tadatsune conduce o revoltã în estul Japoniei în provinciile Kazusa, Shimosa ºi Awa în timp ce încearcã sã-ºi extindã teritoriul de sub controlul sãu.

1031 - Dupã trei ani de insurecþie, Taira Tadatsune se predã înaintea unui atac plãnuit de familia Minamoto ºi condus de Minamoto Yorinobu (la ordinele guvernului central).

1036 - Go-Ichijo moare. Go-Suzaku devine împãrat pânã în anul 1045, când moare.

1045 - Go-Reizei devine împãrat.

1050 - Minamoto Yoriyoshi este numit de cãtre guvernul central guvernator ºi comandant al provinciei Mutsu din nordul þãrii. Când este numit în funcþie este însãrcinat cu înfrângerea familiei Abe care, sub Abe Toritoki, percepeau impozite ºi confiscau pãmânt dupã plac. (Acesta este începutul Razboiului timpuriu de nouã ani.)

1062 - Familia Abe este în cele din urmã înfrântã în provincia Mutsu dupã ce Abe Sadato este ucis.

1068 - Go-Reizei moare. Go-Sanjo devine împãrat. Fujiwara Norimichi devine regent pânã în anul 1075.

1073 - Go-Sanjo abdicã. Shirakawa devine împãrat titular ºi Go-Sanjo devine împãrat în retragere. Împãratul în retragere (sau împãratul-cãlugar) îºi pãstreazã ºi dupã abdicare puterea efectivã.

1075 - Fujiwara Morozane devine regent pânã în anul 1094.

1083 - Minamoto Yoshiie este numit guvernatorul provinciei Mutsu ºi, cu ajutorul lui Fujiwara Kiyohira, conduce trupele pentru a pune capãt insurecþiei familiei Kiyowara. (Acest rãzboi va dura trei ani ºi este numit Razboiul târziu de trei ani - cu toate ca victoriile decisive nu vor fi decât în anul 1087).

1087 - Shirakawa abdicã în favoarea fiului sãu, Horikawa, care devine împãrat titular. Shirakawa devine împãrat în retragere.

1091 - Datoritã succeselor militare ale lui Minamoto Yoshiie, puterea lui ºi proprietãþile sale de pãmânt sporesc teribil de mult. Ca reacþie, un decret este emis interzicând agricultorilor din toatã þara sã încredinþeze pãmânturile lor lui ºi declarã ca el nu poate fi însoþit în capitalã de suita lui. Dar Minamoto Yoshiie ºi tovarãºii lui se întorc în capitalã dupã Rãzboiul de trei ani ºi acesta îºi reia postul de comandant al pazei palatului ºi al escortei suveranului.

1094 - Fujiwara Moromichi devine regent pânã în anul 1099.

1099 - Fujiwara Moromichi moare dupã ce a fost blestemat de cãtre cãlugãrii rãzvrãtiþi, care au coborât din templele lor din munþi ºi au realizat probleme în capitalã. (Cãlugãrii rebeli sunt înfrânþi cu ajutorul lui Minamoto Yoshiie ºi al rãzboinicilor sãi.)

1105 - Fujiwara Tadazane devine regent pânã în anul 1121.

1107 - Horikawa moare. Fiul sãu, Toba, devine împãrat titular. Shirakawa rãmâne împãrat în retragere.

1108 - Minamoto Yoshichika (fiul mai mare al lui Minamoto Yoshiie) este izgonit la Sanuki pentru o jignire adusã curþii. El scapã ºi se reîntoarce în Izumo unde conduce o revoltã. Aceastã revoltã este înãbuºitã de Taira Masamori care, dupã revoltã, se reîntoarce în capitalã, unde îi este oferit un grad de curte ºi este lãudat de cãtre împãrat.

1121 - Fujiwara Tadamichi devine regent pânã în anul 1158.

1123 - Toba abdicã în favoarea fiului sãu, Sutoku, care devine împãrat titular. Shirakawa rãmâne împãrat în retragere.

1129 - Taira Tadamori (fiul lui Taira Masamori) înãbuºe mai numeroase revolte ºi pirateria în Marea Interioarã. (La fel ca tatãl sãu, primeºte în schimb un grad de curte. Nu cu mult timp înainte, nu s-ar fi auzit ca un ofiþer militar sã primeascã un grad de curte.) Shirakawa moare. Toba devine împãrat în retragere.

1142 - Sutoku abdicã. Konoe devine împãrat titular. Toba rãmâne împãrat în retragere.

1153 - Taira Tadamori moare. Taira Kiyomori devine ºeful clanului Taira.

1155 - Konoe moare ºi încep disputele pentru tron între suporterii lui Go-Shirakawa ºi ai lui Sutoku. Go-Shirakawa devine împãrat titular. Toba rãmâne împãrat în retragere.

1156-1158 - Era Hogen.

1156 - Fujiwara Yorinaga strânge o sutã de rãzboinici (conduºi de Minamoto Tameyoshi, ºeful clanului Minamoto ºi, împreunã cu Sutoku, pregãtesc apãrarea într-un palat din capitalã. Fujiwara Tadamichi (fratele lui Fujiwara Yorinaga), împreunã cu Go-Shirakawa, strânge mult mai mulþi rãzboinici din ambele clanuri Minamoto ºi Taira. În bãtãlia ce urmeazã, Fujiwara Yorinaga este omorât. Taira Kiyomori devine favoritul curþii imperiale ºi sfãtuitorul ei, în timp ce Minamoto Tameyoshi este condamnat la moarte.

1158 - Go-Shirakawa abdicã. Nijo devine împãrat titular. Go-Shirakawa devine împãrat în retragere. Fujiwara Motozane devine regent pânã în anul 1166.

1160 - Minamoto Yoshitomo (fiul lui Minamoto Tameyoshi) ºi Fujiwara Nobuyori conspirã sã rãstoarne guvernul când Taira Kiyomori pãrãseºte capitala în vacanþã. Cu aproximativ 500 de oamenii bine înarmaþi, ei îi rãpesc pe Nijo ºi pe Go-Shirakawa ºi omoarã mulþi alþii. Fujiwara Nobuyori se proclamã cancelar. Taira Kiyomori se reîntoarce în capitalã ºi ridicã o armatã, iar apoi îi ajutã pe împãrat ºi pe fostul împãrat sã scape din palat. Dupã sãptãmâni de lupte revolta este înfrântã (cu susținerea cãlugãrilor înarmaþi de pe muntele Hiei). Fujiwara Yoshitomo este trãdat ºi ucis de cãtre un om din suita lui, ºi singurii bãrbaþi Minamoto care au mai rãmas din familie sunt fiii sãi Yoritomo, Noriyori, ºi Yoshitsune.

1165 - Nijo moare. Rokujo devine împãrat titular. Go-Shirakawa rãmâne împãrat în retragere.

1166 - Fujiwara Motofusa devine regent pânã în anul 1179.

1168 - Rokujo abdicã (cu toate cã de fapt el este schimbat de catre Go-Shirakawa). Takakura devine împãrat titular. Go-Shirakawa rãmâne împãrat în retragere. Mama lui Takakura este cumnata lui Taira Kiyomori, deci puterea ºi prestigiul familiei Taira cresc rapid.)

1175 - Honen Shonin pune bazele budismului "Pamantul Pur" (Jodo).

1177 - Mai mulþi membri ai clanului Fujiwara (cu toate cã nici unul important) comploteazã sã-l asasineze pe Taira Kiyomori. Taira Kiyomori afla acest lucru ºi ii ucide pe majoritatea conspiratorilor, inclusiv un cãlugãr. (Acest episod se numeºte afacerea Shishigatani.)

1177 - Aproape o treime din capitalã este distrusã de un incendiu. Mii de oamenii îºi pierd viaþa.

1179 - Fujiwara Motomichi devine regent pânã în anul 1183.

Decembrie 1179 - Taira Kiyomori intrã în capitalã cu câteva mii de rãzboinici ca represalii contra confiscãrii de cãtre Go-Shirakawa a câtorva proprietãþi ale familiei Taira la începutul anului (cei doi s-au urât dintotdeauna, aceasta fiind doar ultima picaturã). Go-Shirakawa este arestat la domiciliu ºi mulþi importanþi funcþionari guvernamentali sunt alungaþi sau degradaþi.

1180-1185 - Rãzboiul Genpei ("Gen" de la "Genji" sau Minamoto, ºi "Hei" de la "Heike" sau Taira) Ianuarie 1180 - Takakura abdicã dupã ce a vãzut cum s-a purtat Taira Kiyomori cu Go-Shirakawa. Antoku (nepotul lui Taira Kiyomori ºi având numai doi ani) devine împãrat titular. Go-Shirakawa rãmâne împãrat în retragere. Taira Kiyomori devine conducãtorul de fapt al statului.

Mai 1180 - Minamoto Yorimasa (pânã acum un penis respectat al guvernului, deoarece s-a abþinut sã ia porțiunea familiei Minamoto împotriva lui Taira Kiyomori ºi a familiei Taira) comploteazã sã-i înlãture pe Antoku ºi pe Taira Kiyomori de la putere. Minamoto Yorimasa îl instaleazã pe prinþul Mochihito, fiul lui Go-Shirakawa, la tron. Mochihito cere în mod public înlãturarea familiei Taira. Taira Kiyomori respinge complotul ºi în timp ce Mochihito încearcã sã scape, este capturat ºi ucis; Minamoto Yorimasa este rãnit ºi se sinucide prin seppuku.

Iunie 1180 - Taira Kiyomori îi forþeazã pe împãraþi (cel titular ºi cel în retragere) sã-ºi mute reºedinþa la Fukuwara, afarã din Kyoto. Se iau mãsuri de precauþie pentru a muta mai târziu ºi anumite funcþii guvernamentale acolo. Planul eºueazã ºi întreaga curte se reîntoarce în capitalã ºase luni mai târziu.

August 1180 - Templele Toidaiji ºi Kofukuji din Nara sunt atacate ºi arse din ordinele lui Taira Kiyomori (poate, în parte, de frica armatelor templelor). Minamoto Yoritomo (care a fost exilat la Izu, sub supravegherea lui Hojo Tokimasa, însãrcinat de Taira Kiyomori, din anul 1160) ridicã la revoltã un grup mic de suporteri, atacã ºi îi înfrânge pe funcþionarii familiei Taira din Izu. (Mai devreme l-a câºtigat pe Hojo Tokimasa de partea sa ºi ºi-a cãsãtorit fata, Masako, cu el.)

Septembrie 1180 - Minamoto Yoritomo conduce un corp mic de armata afarã din Izu. Ei pretind cã rãspund chemãrii curþii imperiale de a pedepsi familia Taira. Forþele familiei Taira înfrâng trupele lui Minamoto Yoritomo în bãtãlia de la Ishibashiyama. Minamoto Yoritomo ºi oamenii lui se împrãºtie ºi se adãpostesc în munþii Hakone.

Noiembrie 1180 - Minamoto Yoritomo cu o armatã numeroasã formatã din mai multe provincii estice înainteazã spre Fujikawa, provincia Suruga. Forþele Taira sunt trimise din nou în întimpinarea lor. Forþele Taira sunt surprinse de un atac prin posterior în timpul nopþii din fracțiune unui presupus aliat ºi se retrag. Minamoto Yoritomo nu îi urmãreºte dar rãmâne ºi îºi întãreºte poziþiile.

1180 - Minamoto Yoritomo stabileºte un minister care reglementeazã chestiunile militare - privilegiile, obligaþiile, proprietãþile ºi gradele. (Trebuie menþionat cã la începutul perioadei medievale, cuvântul "samurai" nu a fost termenul folosit pentru indiferent ce luptãtor, ci un rang înalt rezervat numai unor anumiþi rãzboinici.)

Februarie 1181 - Forþele Taira înfrâng trupele conduse de Minamoto Yukiie (unchiul lui Minamoto Yoritomo) în provincia Mino.

Martie 1181 - Taira Kiyomori moare iar problemele statului sunt lãsate în brațele fiului sãu, Taira Munemori (un om lipsit de talent politic). Forþele Taira sunt înfrânte de cãtre Minamoto Yukiie în bãtãlia de la râul Sunomata.

August 1181 - Guvernul emite un ordin cerând pacificarea provinciilor nordice (Hokurikudo) unde familia Minamoto se rãscula. Oricum, în toamnã, trupele Taira trimise în provincia Echizen au fost înfrânte de cãtre Minamoto Yoshinaka, vãrul lui Minamoto Yoritomo.

1182 - Foametea afecteazã provinciile vestice ºi slãbeºte moralul oamenilor din capitalã. Pretutindeni foametea a fost aºa de acutã încât a dus la întreruperea rãzboiului Genpei în acest an.

1183 - Fujiwara Moroiye devine regent pânã în anul 1184.

Martie 1183 - Minamoto Yoritomo îl atacã pe Minamoto Yoshinaka pentru cã nu avea încredere în tăria în creºtere ºi succesul lui. Ei ajung la o înþelegere ºi luptele se opresc.

Aprilie ºi Mai 1183 - Taira Koremori atacã ºi cucereºte provincia Echizen ºi intrã în posesia multelor fortãreþe ale lui Minamoto Yoshinaka.

Mai 1183 - Minamoto Yoshinaka reuºeºte sã recaptureze provincia Echizen ºi îl înfrânge pe Taira Koremori în bãtãlia de la Tonamiyama din provincia Etchu (câteodatã numitã bãtãlia de la trecãtoarea Kurikara).

Iunie 1183 - Minamoto Yoshinaka se îndreaptã spre Kyoto dinspre nord în timp ce Minamoto Yukiie ameninþa oraºul dinspre est.

August 1183 - Go-Shirakawa scapã din Kyoto (unde era încã în arest la domiciliu, ordin dat de Taira Kiyomori la sfârºitul anului 1179) ºi se refugiazã pe muntele Hiei. Împãratul ºi escorta lui merg la o mânãstire în periferia oraºului.

Familia Taira abandoneazã capitala ºi scapã cu fuga spre vest cu împãratul Antoku, mama lui, ºi câþiva slujitori, luând de întocmai ºi însemnele imperiale. Go-Shirakawa este escortat în capitalã de cãtre Minamoto Yoshinaka ºi îi porunceºte lui Minamoto Yoshinaka sã înfrângã armata lui Taira Munemori. (Minamoto Yoshinaka preferã sã-l atace Minamoto Yoritomo, de care se teme ºi pe care îl urãºte, dar Go-Shirakawa îl convinge sã-ºi îndrepte eforturile spre familia Taira.)

Septembrie 1183 - Forþele Taira ajung în Kyushu ºi instaleazã temporar curtea la Dazaifu. Revoltele locale îi alungã ºi se deplaseazã la Yashima, Shikoku (acum Takamatsu) de componentă cealaltã a Golfului Kojima în provincia Bizen.

Noiembrie 1183 - Minamoto Yoshinaka urmãreºte familia Taira, dar este înfrânt de cãtre trupele Taira în Mizushima la graniþa dintre provinciile Bitchu ºi Bizen. Minamoto Yoshinaka conspirã cu conducãtorii Taira ºi Fujiwara pentru a ocupa capitala, îl captureazã pe Go-Shirakawa ºi înfiinþeazã un nou guvern în provinciile din nord. Go-Shirakawa îl informeazã despre complot pe Minamoto Yukiie care, la rândul lui, îi spune lui Minamoto Yoritomo.

Decembrie 1183 - Minamoto Yoshinaka sechestreazã capitala ºi trupele sale pradã oraºul. Minamoto Yukiie pãrãseºte oraºul cu oamenii sãi ºi atacã familia Taira în provincia Harima, unde este înfrânt. Go-Shirakawa îi cere lui Minamoto Yoritomo sã vinã la Kyoto sã-l înfrângã pe Minamoto Yoshinaka. Minamoto Yoritomo ignorã cererea considerând cã este mai important sã-ºi întãreascã poziþia în provinciile estice. Dupã cereri repetate, Minamoto Yoritomo îºi cheamã fraþii, Minamoto Yoshitsune ºi Minamoto Noriyori, sã se îndrepte spre capitalã ºi sã înfrângã armata lui Minamoto Yoshinaka.

Începutul 1184 - Minamoto Yoshinaka atacã templul Hojoji ºi îl captureazã pe Go-Shirakawa. Trimite, de asemenea, trupe la Ishikawa, în provincia Kawachi, sã atace trupele lui Minamoto Yukiie care au ridicat o garnizoanã acolo ºi ameninþau capitala.

Martie 1184 - Trupele lui Minamoto Yoshitsune ºi ale lui Minamoto Noriyori se unesc în drum spre capitalã. Minamoto Yoshinaka scapã cu fuga din oraº doar cu câþiva oameni. El este urmãrit ºi ucis de trupele lui Minamoto Noriyori la Awazu în provincia Omi.

Minamoto Yoshitsune ºi Minamoto Noriyori conduc trupele afarã din capitala spre Yashima pentru a ataca familia Taira ºi sã-l salveze pe împãrat. Între timp, familia Taira abandoneazã Yashima (cu împãratul) pe mare. Trupele Taira debarcã în Settsu ºi încep organizarea defensivei în timp ce pe împãrat l-au lãsat pe o corabie lângã Wada Misaka.

Înainte ca trupele Taira sã-ºi termine organizarea defensivei în Settsu sunt înfrânþi de cãtre trupele lui Minamoto Yoshitsune ºi Minamoto Noriyori. Ei se despart ºi încercuiesc forþele Taira care au mai rãmas la Ichinotani. Forþele Taira sunt învinse, conducãtorii sunt uciºi sau capturaþi, ºi numai câteva sute sunt în stare sã se retragã cu corãbiile la Yashima (cu împãratul ºi însemnele imperiale).

Septembrie 1184 - Minamoto Noriyori pleacã din Kamakura sã atace forþele Taira la ordinele lui Minamoto Yoritomo. Minamoto Yoritomo rãmâne în Kamakura (dupã cum a fãcut pânã acum) luând hotãrârile strategice ºi confruntându-se cu problemele diplomatice dintre deosebite familii rãzboinice ºi conducãtorii lor. Trupele lui Minamoto Noriyori ajung într-o situaþie criticã în pãrþile îndepãrtate ale provinciilor vestice datoritã lipsei de hranã, provizii ºi corãbii.

Noiembrie 1184 - Minamoto Yoritomo îi aduce pe Oe Hiromoto ºi Miyoshi Yoshinobu (doi savanþi ºi funcþionari respectaþi) la Kamakura din Kyoto pentru a organiza Kumonjo (Ministerul Administraþiei) ºi Monchujo (Ministerul Informaþiei). Monchujo serveºte ca ºi Curte de Apel, pune în vigoare reglementãrile penale ºi þine evidenþa juridicã ºi cadastrã.

1185 - Antoku este detronat. Go-Toba devine împãrat titular la numai patru ani. Go-Shirakawa rãmâne împãrat în retragere. Fujiwara Motomichi devine regent pânã în anul 1186. Martie 1185 - Minamoto Yoshitsune se îndreaptã spre vest pentru a-l ajuta pe Minamoto Noriyori. El trece în Shikoku cu numai câteva sute de oameni ºi atacã palatul din Yashima. Familia Taira, neºtiind mãrimea forþei atacante, fuge la Dannoura, Strâmtoarea Shimonoseki, cu Antoku ºi însemnele imperiale.

Aprilie 1185 - Cu ajutorul funcþionarilor ºi a corãbiilor din provincia Suo ºi a lui Miura Yoshizui, care cunoºtea curenþii de apã din Strâmtoarea Shimonoseki, Minamoto Yoshitsune urmãreºte forþele Taira. Taira sunt înfrânþi în totalitate într-o bãtãlie pe mare la Dannoura. Antoku moare (la vârsta de ºapte ani) ºi sabia imperialã (una din cele trei însemne regale) este pierdutã în mare. Acesta este sfârºitul domniei ºi supremaþiei familiei Taira.

Majoritatea informatiilor ce vor fi postate la acest topic sunt luate de pe Wikipedia.

_________________
Om mare este cel care nu ºi-a pierdut inima de copil

Cronologia Perioadei Yamato (300-552)

270-310 - Domnia împãratului legendar Ojin.

313-399 - Domnia împãratului legendar Nintoku.

391 - Japonezii trec în Coreea, înfrâng armatele regatelor Koguryo ºi Silla ºi întemeiazã o micã colonie în extremitatea sudicã a peninsulei. Aceasta zonã se numeºte Mimana. În semn de mulþumire trupelor japoneze pentru ajutorul dat în eliberarea teritoriului uzurpat de regatul Silla, regele regatului Paekche trimite învãþaþi în Japonia, care aduc cu ei sistemul de scriere chinez.

Aprox. 400 - Mari grupuri de oameni migreazã din vestul insulei Kyushu (unde au trãit pânã acum cele mai puternice, mai avansate ºi mai bine organizate clanuri - uji) cãtre nord-est ºi se aºeazã în Câmpia Yamato. (Alte clanuri migreazã din nord ºi se aºeazã în zona Izumo.) Existau trei modele de clanuri (uji): shinshoku (cei care pretindeau o descendenþã similarã familiei imperiale ºi descendenþi ai zeilor ce dateazã dinaintea împãratului Jimmu Tenno - primul împãrat legendar al Japoniei), koshitsu (aceia care pretindeau descendenþa din familia imperialã de dupã împãratul Jimmu Tenno), banmin (clanuri dominante care nu pretindeau descendenþa din familia imperialã). Clanul Mononobe era un clan (uji) puternic din punct de vedere militar, aparþinând clanurilor shinshoku. Clanul Nakatomi aparþinea de asemenea clanurilor shinshoku. Clanul Soga era administratorul moºiei imperiale ºi al clanurilor koshitsu.

400-405 - Domnia împãratului legendar Richu.

406-410 - Domnia împãratului legendar Hanzei.

412-453 - Domnia împãratului legendar Ingyo.

453-456 - Domnia împãratului legendar Anko.

456-479 - Domnia împãratului legendar Yuryaku.

480-484 - Domnia împãratului legendar Seinei.

485-487 - Domnia împãratului legendar Kenso.

488-498 - Domnia împãratului legendar Ninken.

498-506 - Domnia împãratului legendar Buretsu.

507-531 - Domnia împãratului legendar Keitai (al 26-lea împãrat al Japoniei)

531(4)-535 - Domnia împãratului legendar Ankan.

532 Fortele regatului Paekche ºi Silla recuceresc jumãtate din zona de influenþã japonezã din Mimana, Coreea.

535-539 - Domnia împãratului legendar Senka.

536 - Soga Iname devine Mare Ministru ºi sfãtuitor al tronului. (El introduce sistemul controlului nobilimii asupra Casei Imperiale prin cãsãtoria fetelor din familia Soga cu împãratul sau cu majoritatea posibililor moºtenitori.)

539-571 - Domnia împãratului Kimmei. El are o fiicã a cãrei mamã era din familia Soga. Aceastã fiicã se va mãrita mai apoi cu împãratul Bidatsu ºi va ajunge împãrãteasa Suiko.

Cronologia Perioadei Yayoi (cca. 300 i.e.n. - cca. 300 e.n.)

290-215 i.e.n. - Domnia împãratului legendar Korei.

214-158 i.e.n. - Domnia împãratului legendar Kogen.

158-98 i.e.n. - Domnia împãratului legendar Kaika.

97-30 i.e.n. - Domnia împãratului legendar Sujin.

29 i.e.n. - 70 e.n. - Domnia împãratului legendar Suinin.

71-130 - Domnia împãratului legendar Keiko.

131-190 - Domnia împãratului legendar Seimu.

192-200 - Domnia împãratului legendar Chuai.

201-269 - Domnia regentei Jingo-Kogo (soþia lui Chuai).

Cronologia regenþilor

Familia Fujiwara (Sessho, Kampaku)

Yoshifusa (numit oficial în anul 866) - 858-872

Mototsune - 873-891

Tadahira - 930-949

Saneyori - 967-970

Koretada - 970-972

Kanemichi - 973-977

Yoritada - 977-986

Kaneiye - 986-990

Michitaka - 990-995

Michikane (are funcþia de regent ºapte zile, dupã care moare) - 995

Michinaga - 996-1017

Yorimichi - 1017-1068

Norimichi - 1068-1075

Morozane - 1075-1094

Moromichi - 1094-1999

Tadazane - 1106-1121

Tadamichi - 1121-1158

Motozane - 1158-1166

Motofusa - 1166-1179

Motomichi (prima oarã) - 1179-1183

Moroiye - 1184

Motomichi (a doua oarã) - 1184-1186

Kanezane - apr.1186-1203

Familia Hojo (Sessho, Shikken)

Tokimasa - 1203-1205

Yoshitoki (fiul lui Tokimasa) - 1205-iul.1224

Yasutoki (fiul lui Yoshitoki) - iul.1224-1242

Tsunetoki (nepotul lui Yasutoki) - 1242-apr.1246

Tokiyori (fratele lui Tsunetoki) - 1246-1256

Tokimune (fiul lui Tokiyori) - 1256-1284

Sadatoki (fiul lui Tokimune, avea 14 ani în momentul instalãrii sale ca regent) - 1284-1301

Morotoki (vãrul lui Sadatoki) - 1301-1316

Takatoki - 1316-1333

Familia imperialã

Konoe Ieznae - 1206-1228

Kujo Michiie (prima oarã) - 1128-1231

Kujo Yorimichi - 1232-1235

Kujo Michiie (a doua oarã) - 1235-1237

Konoe Kanetsune - 1237-1242

_________________
Om mare este cel care nu ºi-a pierdut inima de copil

Perioda Muromachi (Ashikaga) (1333-1573)

1334 - Go-Daigo încearcã sã restabileascã autoritatea imperialã directã sub un guvern imperial în Kyoto. El îi acordã titlul de shogun fiului sãu, prinþul Morinaga, dar pentru scurt timp, ºi numeºte mulþi curteni în funcþia de guvernatori provinciali; apoi Narinagaay este numit shogun pânã în anul 1338.

Octombrie 1335 - Ashikaga Takauji întoarce armele împotriva lui Go-Daigo ºi stabileºte un shogunat propriu în Kyoto.

1336 - Ashikaga Takauji ia controlul asupra Kyoto ºi îl sprijinã pe Komyo (din ramura Senior - Jimyoin) ca împãrat pânã în anul 1348, pentru a-ºi legitima noua sa putere. Go-Daigo ºi suita sa fug în Yoshino ºi devin dinastia sudicã în timp ce Komyo rãmâne în Kyoto ca dinastia nordicã.

1338 - Ashikaga Takauji îºi ia titlul de shogun pânã în anul 1358.

1339 - Go-Murakami devine împãrat (dinastia sudicã) pânã în anul 1368.

1348 - Suko devine împãrat (dinastia nordicã) pânã în anul 1351.

1351 - Go-Kogon devine împãrat (dinastia nordicã) pânã în anul 1371.

1358 - Ashikaga Yoshiakira devine shogun pânã în anul 1367.

1368 - Chokei devine împãrat (dinastia sudicã) pânã în anul 1383. Ashikaga Yoshimitsu devine al treilea shogun Ashikaga, la nouã ani. Primii 30 de ani de domnie sunt petrecuþi într-o continuã atmosferã de razboi apãrându-ºi eficacitatea ºi înãbuºind revolte.

1371 - Goen-yu devine împãrat (dinastia nordicã) pânã în anul 1382.

1382 - Go-Komatsu devine împãrat (dinastia nordicã) pânã în anul 1392, când þara este reunificatã sub domnia sa.

1383 - Go-Kameyama devine împãrat (dinastia sudicã) pânã în anul 1392.

1392 - Curtea imperiala sudicã capituleazã - dinastia nordicã ºi sudicã sunt reunificate sub domnia împãratului Go-Komatsu, care a domnit pânã în anul 1412.

1397 - Ashikaga Yoshimitsu construieºte templul Kinkakuji.

1401 - Ashikaga Yoshimitsu trimite o misiune în China cerând sã opreascã comercianþii piraþi. Ei se intorc anul urmãtor cu învestitura pentru Ashikaga Yoshimitsu de "rege al Japoniei" supus Imperiului Ming.

1404 - Nave autorizate încep oficial comerþul cu mãrfuri cu China (în timp ce pirateria continuã).

1408 - Ashikaga Yoshimitsu moare. El a fost urmat de cãtre fiul sãu Ashikaga Yoshimochi (1408-1423) ºi apoi de nepotul sãu Ashikaga Yoshikazu (1423-1425) - nici unul dintre ei nefiind foarte puternici. Puterea shogunatului scade.

1412 - Shoko devine împãrat pânã în anul 1428.

1428 - Ashikaga Yoshinori devine al ºaselea shogun Ashikaga ºi afirma înca o data puterea shogunalã.

Go-Hanazono devine împarat pânã în anul 1464.

1441 - Shogunul Ashikaga Yoshinori este asasinat de cãtre unul dintre ºefii suitei sale. Ashikaga Yoshikatsu devine shogun pânã în anul 1443.

1443 - Ahikaga Yoshimasa devine al optulea shogun.

1644 - Go-Tsuchimikado devine împãrat pânã in anul 1500.

1467-1477 - Razboiul Onin - inițiază ca o disputã la succesiunea funcþiei de shogun între casele Hosokawa ºi Yamana (amandouã importante case cu funcþii poliþieneºti - shugo). Rãzboiul se încheie cu hegemonia familiei Ashikaga, Kyoto fiind practic distrus, iar þara iese din rãzboi perfect descentralizatã.

1467-1568 - Sengoku Jidai (Perioada þarii în luptã) - în urma revoltelor din momentul rãzboiului Onin, Oda Nobunaga ia controlul asupra Kyoto. Familia imperialã ºi shogunul pierd din putere, dar îºi pãstreazã titlurile ºi funcþiile.

1473 - Ashikaga Yoshimasa se retrage de la putere ºi duce o viatã liniºtitã ca preot laic devotându-ºi timpul artei ºi vieþii culturale. Ashikaga Yoshihisa (fiul sãu) devine al nouãlea shogun Ashikaga, dar puterea lui nu se crește afarã din casa lui din provincia Yamashiro.

1485 - O rãscoalã provincialã în Yamashiro alungã armatele poliþiºtilor (shugo), lãsând provincia sub controlul guvernului. Rãscoala este condusã de þãrani ºi rãzboinici neînsemnaþi.

1488 - Rãscoala ºcolii Ikko alungã armatele poliþiºtilor (shugo) din provincia Kaga.

1489 - Ashikaga Yoshimasa construieºte templul Ginkakuji.

1490 - Ashikaga Yoshimasa moare. Ashikaga Yoshihisa moare în timpul unei campanii contra casei Rokkaku din provincia Omi. Ashikaga Yoshitane devine al zecelea shogun Ashikaga.

1493 - Ashikaga Yoshitane este înlocuit din funcþie ºi este exilat de catre Hosokawa Masamoto. Ashikaga Yoshizumi devine al unsprezecelea shogun Ashikaga, cu toate cã are 14 ani ºi este la dispoziþia lui Hosokawa.

1500 - Go-Kashiwabara devine împãrat pânã în anul 1526. Ceremeonia încoronãrii nu este þinutã decat în anul 1521 datoritã lipsei de fonduri.

1508 - Ashikaga Yoshizumi este înlocuit din funcþie de cãtre casele Hosokawa ºi Ouchi. Ashikaga Yoshitane se reîntoarce la funcþia de shogun.

1521 - Ashikaga Yoshitane fuge din capitalã ºi merge în exil. Ashikaga Yoshiharu devine al doisprezecelea shogun Ashikaga la zece ani. Este la dispoziþia lui Hosokawa Takakuni.

1526 - Go-Nara devine împãrat pânã în anul 1557. Ceremeonia încoronãrii nu este þinutã decât în anul 1536 datoritã lipsei de fonduri.

1542 - Navele portugheze ajung la Tanegashima. Armele de foc sunt introduse în Japonia.

1546 - Ashikaga Yoshiharu fuge din Kyoto. Fiul sãu, Ashikaga Yoshiteru, devine al treisprezecelea shogun Ashikaga ºi este sub controlul Hosokawa.

1549 - Sf. Francis Xavier debarcã în insula Kyushu.

1551 - Comerþul cu mãrfuri cu China este întrerupt. Un numãr necontrolat de nave japoneze navigheazã între Japonia ºi China. 1557 - Ogimachi devine împãrat.

1565 - Ashikaga Yoshiteru este asasinat de cãtre un agent al casei Miyoshi. Ashikaga Yoshihide devine shogun pânã în anul 1568.

1567 - Nave portugheze ajung la Nagasaki.

1568 - Oda Nobunaga ocupã Kyoto ºi îl instaleazã pe Ashikaga Yoshiaki ca al cincisprezecelea ºi ultimul shogun Ashikaga.

1571 - Oda Nobunaga distruge templul Enryakuji de pe muntele Hiei din Kyoto. Începe controlarea registrelor de cadastru.

1573 - Oda Nobunaga îl înlãturã pe Ashikaga Yoshiaki de la shogunat, asta fugind în exil pe insula Shikoku. Acesta este sfârºitul regimului shogunal Ashikaga.

1573 - Era Tensho.

Cronologia Perioadei Nara (Tempyo) (710 - 794)

710 - Capitala este mutatã la Nara (Heijokyo). Administraþia încearcã sã impunã sistemul de taxe pe pãmânt al reformei Taika (care se va dovedi fãrã succes datoritã privilegiilor acordate mãnãstirilor ºi familiilor nobiliare).

712 - Este terminat "Kojiki" ("Povestea despre cele vechi"). "Kojiki" nareazã istoria Japoniei de la facerea lumii pânã în anul 628. Este alcatuitã de ofiþerul O no-Yasumaro la porunca împãrãtesei Gemmei, dupã informaþiile primite de la un rapsod cu o memorie infailibilã. Este cea mai veche sursã privind tradiþiile Japoniei.

715 - Fiica lui Gemmei, Gensho, devine împãrãteasã.

720 - Este terminat "Nihonshoki" (sau "Nihongi") - "Cronicile Japoniei din cele mai vechi timpuri pânã în 629 e.n.".

O armatã este formatã din nouã provincii pentru a subjuga populaþia ainu din nord. Dupã lungi bãtãlii este organizat un post de frontierã ºi o garnizoanã în zona Taga (mai apoi numitã Sendai).

722 - Din cauza numãrului în creºtere de mari proprietãþi private autonome (shoen) ºi al pierderilor de taxe de orez din cauza populaþiei permanente de la oraº, guvernul emite un ordin prin care se cerea ca 3 milioane de acri de pãmânt sã fie desþeleniþi ºi transformaþi în culturi de orez. Ca rasplatã cei care fac aceste desþeleniri vor primi privilegii. Astfel familii intense încep sã acumuleze pãmânt ºi putere.

724 - Împãrãteasa Gensho moare ºi Shomu devine imparat. (Pentru a reduce ameninþarea la adresa tronului, datoratã fracþionãrii puternicelor familii de la curtea imperialã din timpul domniei lui, Shomu iniþiazã obiceiul de a degrada unii membri din familia imperialã. Din acest obicei provin, printre altele, familiile Tachibana, Taira ºi Minamoto.)

736 - Budismul Kegon este introdus în Japonia din China. (Aceastã ramurã a budismului este chematã în mod sistematic sã citeascã sutre ocrotitoare pentru stat atunci îndată ce apar probleme.)

738 - Este întemeiat templul Todaiji ºi este utilizat ca templu pentru familia imperialã.

741 - Guvernul asigurã fondurile necesare pentru construirea unor temple în care sã poatã fi citite sutre ocrotitoare în cazuri de evenimente neprevãzute. Todaiji este templul capitalei.

749 - Statuia de bronz a lui Buddha ºezând, cu o înãlþime de 1,6 m este terminatã la templul Todaiji. Shomu þine slujba, astfel adoptând budismul ca religie de curte (ºi deci de stat). Shomu abdicã în favoarea împãrãtesei Koken (fata lui necasatoritã).

758 - Koken abdicã în favoarea împãratului Junnin.

764 - Fosta împãrãteasã Koken îl deposedeazã ºi îl exileazã pe împãratul Junnin ºi reia conducerea ca împãrãteasa Shotoku. (Dokyo, un cãlugãr, ajunge Mare Ministru ºi sfãtuitorul cel mai de încredere al lui Koken. El este un om extrem influent pânã la moartea ei - când este exilat de cãtre familia Fujiwara.)

770 - Shotoku moare. Dokyo încearcã sã devinã împãrat, dar conducãtorii de la curte rezistã acestei încercãri. Konin (nepotul lui Tenji) este numit împãrat de cãtre familia Fujiwara.

770-781 - Începe separarea þãranilor de clasa rãzboinicilor.

776 - Garnizoana de la Taga este distrusã în urma revoltei populaþiei ainu (revolta a continuat pânã în anul 790).

781 - Konin moare. Dupã moarte lui, consiliul miniºtrilor refuzã sã permitã unei prietene sã preia tronul. Kammu, fiul mai mare al lui Konin, devine împãrat pânã þn anul 806. (Familiile Taira sunt descendenþi ai nepotului împãratului Kammu, Takamochi.)

782 - Kammu decide sã mute curtea ºi capitala într-o zonã nouã, pentru a scãpa de forța în continuã creºtere a templelor budiste din Nara.

784 - Capitala este mutatã la Nagaoka, circa 30 de mile de Nara în provincia Yamashiro.

791 - Sakanouye Tamuramaro este numit comandant supleant al forþelor din nord-est. Lui îi este încredinþatã misiunea de a înfrânge populaþia rebelã ainu ºi sã mute frontiera înspre nord.

792 - Sistemul recrutãrii universale este oficial anulat. Fiecare provincie poate sã recruteze propria armatã din provincie. Aceste forþe fac parte din rândul familiilor nobile deþinãtoare de pãmânt.

793 - În urma multor mari catastrofe naturale, ºi a superstiþiilor conform cãrora astea au fost cauzate datoritã alegerii locului pentru construirea capitalei la Nagaoka s-a decis mutarea capitalei din nou. Construcþia noii capitale a început la Heiankyo (Kyoto), la 10 mile depãrtare de vechiul loc.

_________________
Om mare este cel care nu ºi-a pierdut inima de copil

Cronologia Erei Edo (Tokugawa) (1603-1868)

1603 - Tokugawa Ieyasu îºi ia titlul de shogun în Edo.

1605 - Tokugawa Ieyasu predã titlul de shogun fiului sãu Tokugawa Hidetada, care va fi shogun pânã în anul 1623.

1609 - Este stabilit un punct de comerþ cu vase olandeze la Hirado.

1611 - Go-Miyuno-o devine împãrat pânã în anul 1629.

1612 - Reîncepe persecutarea credinþei creºtine.

1613 - Este stabilit un punct de comerþ englez la Hirado.

1614 - Începe asediul castelului Osaka.

1615 - Cucerirea castelului Osaka ºi înfrângerea moºtenitorilor ºi suporterilor lui Toyotomi Hideyoshi. Tokugawa Ieyasu controleazã acum Japonia.

1615 - Tokugawa Ieyasu impune un cod de conduitã nobilimii din Kyoto.

1616 - Comerþul cu strãinii este limitat la Nagasaki ºi Hirado. Tokugawa Ieyasu moare.

1622 - Are loc execuþia misionarilor ºi a celor convertiþi la creºtinism.

1623 - Tokugawa Iemitsu devine al treilea shogun Tokugawa pânã în anul 1651. Englezii abandoneazã punctul de comerþ de la Hirado ºi ideea de a mai face comerþ cu Japonia

1624 - Spaniolii sunt alungaþi din þarã.

1629 - Myosho devine împãrãteasã pânã în anul 1643.

1635 - Toate problemele religioase sunt aduse în faþa Superintendentului Templelor ºi Altarelor (Sankin-Kotai).

1636 - Japonezilor le este interzis sã pãrãseascã þara. Negustorii portughezi sunt obligaþi sã rãmânã în insula Deshima la Nagasaki.

1637-1638 - Rãscoala Shimabara.

1639 - Negustorii portughezi sunt alungaþi din þarã. Este aplicatã politica excluderii totale (Sakoku Rei).

1640 - Misiunea diplomaticã portughezã din Macao este executatã. Japonezilor le este ordonat sã se înscrie la un templu la alegerea lor.

1641 - Negustorii olandezi sunt mutaþi de la Hirado ºi sunt obligaþi sã rãmânã la Dejima. Chinezii sunt obligaþi sã rãmânã la Nagasaki.

1643 - Go-Komyo devine împãrat pânã în anul 1654.

1644-1694 - Matsuo Basho - primul ºi cel mai bun autor de haiku. S-a nãscut samurai dar a transformat un poet.

1651 - Tokugawa Ietsuna devine al patrulea shogun Tokugawa pânã în anul 1680.

1653-1724 - Trãieºte scriitorul Chikamatsu Monzaemon

1655 - Go-Sai devine împãrat pânã în anul 1663.

1657 - Marele foc din Edo.

1663 - Reigen devine împãrat pânã în anul 1687.

1680 - Tokugawa Tsunayoshi devine al ºaselea shogun Tokugawa pânã în anul 1709.

1681-1683 - Era Tenna.

1687 - Higashiyama devine împãrat pânã în anul 1709.

1688-1705 - Epoca Genroku. Prima mare expansiune culturalã a acestei ere are centrele în Kyoto ºi Osaka. Întregul pãmânt este acum evaluat la 25,8 milioane koku.

1701-1703 - Incidentul celor 47 ronini. Dupa ce cei 47 ronini au ucis un daimyo din Edo ca rãzbunare pentru moartea fostul lor daimyo stãpân, le este ordonat sã se sinucidã prin seppuku astfel ridicând legea civilã deasupra acceptãrii onoarei militare.

1709 - Tokugawa Ienobu devine al ºaselea shogun Tokugawa pânã în anul 1713. Nakamikado devine împãrat pânã în anul 1735.

1713 - Tokugawa Ietsugu devine al ºaptelea shogun Tokugawa pânã în anul 1716.

1716 - Tokugawa Yoshimune devine al optulea shogun Tokugawa pânã în anul 1745.

1716-1735 - Era Kyoho.

1720 - Este ridicatã interdicþia asupra importãrii de cãrþi strãine ºi traduceri chinezeºti (cu excepþia cãrþilor preocupate în mod direct de creºtinism).

1721 - Începe recensãmântul de cinci ani. Populaþia este aproximatã la 30 milioane.

1735 - Sakuramachi devine împãrat pânã în anul 1747.

1742 - Începe codificarea legilor Bakufu.

1745 - Tokugawa Ieshige devine al nouãlea shogun Tokugawa pânã în anul 1760.

1747 - Momozono devine împãrat pânã în anul 1762.

1753-1806 - Kitagawa Utamaro - artist Ukiyo-e, faimos pentru tablourile sale reprezentând femeia "idealã".

1760 - Tokugawa Ieharu devine al zecelea shogun Tokugawa pânã în anul 1786.

1760-1849 - Katsushika Hokusai - artist Ukiyo-e, faimos pentru tablourile sale de peisaje.

1762 - Go-Sakuramachi devine împãrat pânã în anul 1771.

1771 - Go-Momozono devine împãrat pânã în anul 1779.

1780 - Kokaku devine împãrat pânã în anul 1817.

1781-1788 - Era Temmei.

1787 - Tokugawa Ienari devine al unsprezecelea shogun Tokugawa.

1789-1801 - Era Kansei.

1792 - O corabie ruseascã intrã în portul Nemuro cerând deschiderea de relaþii comerciale pentru Rusia. Cererea este respinsã dar le este permis sã intre în schimb în Nagasaki.

1797-1858 - Ando Hiroshige - artist Ukiyo-e, faimos pentru cele "53 de poziþii ale drumului Tokaido" ºi alte tablouri de peisaje.

1798 - Shogunatul inițiază închiderea insulei Hokkaido.

1804-1829 - Perioada Bunka-Bunsei. A doua expansiune majorã culturalã din era Tokugawa cu centrul în Edo.

1804 - O corabie ruseascã intrã în portul Nagasaki cerând concesii comerciale. Sunt refuzaþi iar corabia pleacã dupã ºase luni.

1808 - O fregatã englezã intrã în portul Nagasaki sub pavilion olandez cãutând alte corãbii olandeze. Pleacã fãrã a gãsi nici una ºi fãrã a bombarda portul dupã cum ameninþase.

1811 - Un avanpost japonez captureazã un ofiþer de marinã rusesc. Îl reþin dar se poartã bine cu el.

1811 - Este organizat departamentul traducãtorilor oficiali de cãrþi occidentale în interiorul Bakufu.

1813 - Ruºii captureazã un negustor al Bakufu ºi îl schimbã cu ofiþerul de marinã rusesc capturat în anul 1811.

1817 - Ninko devine împãrat pânã în anul 1846.

1819 - O corabie englezã intrã în golful Uraga. Urmeazã o confruntare armatã cu japonezii înainte ca ei sã plece.

1824 - O corabie englezã acosteazã pe o insulã de pe coasta Satsuma. O confruntare armatã urmeazã anterior ca ei sã plece.

1825 - Bakufu emite ordine cãtre toate autoritãþile sã alunge toate navele.

1830-1844 - Era Tempo. Recolta este slabã în toatã þara între anii 1824 si 1832.

1833 - Foametea cuprinde pãrþile nordice ale Japoniei.

1836 - Foamete naþionalã.

1840 - Datoriile cãtre negustorii din Osaka totalizeazã mai mult de 60 milioane ryo (1 ryo de aur = 1 koku de orez).

1832 - Întregul pãmânt este acum evaluat la 30,4 milioane koku.

1837 - Oshio Heihachiro (pânã recent un judecãtor din oraºul Osaka) conduce un atac împotriva castelului Osaka pentru a lua controlul oraºului ºi a uºura locuitorii oraºului care mureau de foamete. Revolta este în redus timp înfrântã.

1837 - Tokugawa Ienari demisioneazã. Tokugawa Ieyoshi devine al doisprezecelea shogun Tokugawa pânã în anul 1853 (cu toate cã Tokugawa Ienari pãstreazã controlul politic). O navã comercialã americanã, "The Morrison" intrã în golful Edo dar este alungatã de cãtre tunuri la Uraga. Nava merge la Kagoshima dar este alungatã ºi de acolo.

1841 - Fostul shogun Tokugawa Ienari moare. Tokugawa Ieyoshi începe restaurarea oficialilor guvernamentali ºi implementarea reformelor Tempo. Sub conducerea lui Mizuno Tadakuni, Bakufu încearcã sã reobþinã controlul asupra afacerilor daimyo, dar în final se va dovedi fãrã succes.

1842 - Este emis un ordin care cere alungarea tuturor navelor parcate în porturi, dar permiþând navelor care au stricãciuni produse de furtunã sau celor naufragiate, care au necesitate de mâncare, combustibil sau apã sã intre în port.

1844-1848 - Era Koka.

1845 - Mizuno Tadakuni este înlocuit din funcþie (pentru cea de-a doua ºi ultima oarã) în dizgraþie. Alþi asociaþi de-ai lui sunt întemniþaþi.

1846 - Komei devine împãrat.

1852 - Olandezii avertizeazã Bakufu cã navele lui Commodore Perry vor veni sã deschidã graniþele Japoniei.

1853 - Tokugawa Iesada devine al treisprezecelea shogun Tokugawa pânã în anul 1858.

Iulie 8, 1853 - Commodore Perry ajunge la Uraga cu o scrisoare pentru shogun cerându-i deschiderea de relaþii comerciale cu Statele Unite. El lasã scrisoarea ºi spune cã va reveni pentru rãspuns la începutul anului 1854, înainte de a porni spre Okinawa pentru iarnã.

1854 - Bakufu cere opinia tuturor daimyo ºi a împãratului pentru a stabili cum sã procedeze cu cererile lui Commodore Perry.

Februarie 1854 - Commodore Perry se reîntorce la Edo. Este semnat Tratatul de la Kanagawa cu Statele Unite care prevedea: deschiderea porturilor Hakodate ºi Shimoda pentru navele Statelor Unite pentru aprovizionare, promisiunea unui tratament onorabil al marinarilor naufragiaþi ºi acceptarea locuirii unui viitor consul al Statelor Unite la Shimoda.

1856 - Townsend Harris ajunge în Shimoda ca primul consul al Statelor Unite în Japonia.

1858 - Tokugawa Iemochi devine al patrusprezecelea shogun Tokugawa pânã în anul 1866.

1858 - Este semnat Tratatul de prietenie ºi comerþ cu Statele Unite, dând comerþ lăsat în ºase porturi, permiþând reºedinþe strãine permanente în Edo ºi Osaka, ºi tarife comerciale normale.

1860 - 80 de oficiali samurai sunt trimiºi în Washington D.C. pentru a ratifica Tratatul de prietenie ºi comerþ.

1860 - Ii Naosuke este asasinat în Edo.

1862 - Sistemul Sankin Kotai este anulat.

1862 - Shogunul, Tokugawa Iemochi, merge la Kyoto unde este chemat de cãtre împãrat.

1863 - Legaþia englezã din Edo este atacatã ºi distrusã prin ardere. Navele de razboi engleze atacã ºi distrug Kagoshima din Satsuma ca revanºã pentru asasinarea unui englez în Edo în anul 1862.

Samuraii din familia Choshu sunt alungaþi din Curtea Imperialã din Kyoto de cãtre Bakufu cu ajutorul trupelor din Aizu ºi Satsuma.

1864 - Nave engleze, franceze ºi ale Statelor Unite atacã ºi distrug Shimonoseki în Choshu pentru cã au dat foc navelor occidentale de pe coastã.

Are loc expediþia familiei Tokugawa contra familiei Choshu pentru cã au încercat cucerirea Kyoto. Forþele Tokugawa înving, dar nu fãrã pierderi.

1865 - Are loc ratificarea imperialã a tratatelor cu puterile strãine.

1866 - Familiile Choshu ºi Satsuma încheie un acord secret pentru suport reciproc. A doua expediþie a familiei Tokugawa împotriva familiei Choshu. Forþele Tokugawa sunt învinse uºor.

Ianuarie 1867 - Tokugawa Yoshinobu devine al cincisprezecelea ºi ultimul shogun Tokugawa. El acceptã postul fãrã tragere de inimã, dar odatã ajuns în funcþie încearcã sã refacã Bakufu sub îndrumare francezã. (Englezii sprijineau familiile Choshu ºi Satsuma).

Februarie 1867 - Împãratul Komei moare. Are loc încoronarea noului împãrat Mastsuhito (Meiji).

Noiembrie 1867 - Tokugawa Yoshinobu demisioneazã din funcþia de shogun datoritã unui compromis gândit de Tosa (Memoriul Tosa). Urmãrind acest plan, autoritatea politicã a shogunului se reîntoarce la împãrat în timp ce ºeful casei Tokugawa îºi menþine pãmânturile ºi continuã sã fie prim ministru.

Ianuarie 3, 1868 - Forþe din Satsuma, Echizen, Owari, Tosa ºi Aki nu acceptã Memoriul Tosa ºi captureazã castelul Tokugawa. Tokugawa este retrogradat la nivelul de daimyo, ºi administraþia þãrii se reîntoarce la împãrat. Shogunatul este dizolvat - Restauraþia Meiji.

Ianuarie 1868 - Tokugawa Yoshinobu acceptã restauraþia ºi îºi retrage trupele la Osaka. La sfârºitul lunii, alte forþe Tokugawa încearcã sã recucereascã Kyoto dar sunt înfrânte de cãtre forþele Satsuma, Choshu ºi Tosa. Bãtãlia finalã s-a dat la Toba-Fushimi. Alte forþe Tokugawa din nord rezistã încã mult; flota Tokugawa rezistã în Hokkaido pânã în anul 1869, dar aceastã bãtãlie practic sfârºeºte dominaþia Tokugawa.

_________________
Om mare este cel care nu ºi-a pierdut inima de copil

Cronologia împãraþilor Japoniei (anii de domnie)

NOTÃ: Primii 28 împãraþi sunt socotiþi legendari, fãrã a fi atestaþi cu certitudine. Ei sunt menþionaþi în operele literare ºi istorice vechi, în mituri, legende, basme. Începând cu al 29-lea, Kimmei, lista suveranilor este probatã de documente istorice.

I. Perioada arhaicã (legendarã) (660 î.e.n. - 552 e.n.)

* 1. Jimmu (660 - 585) (î.e.n.)
* 2. Suizei (581 - 549) (î.e.n.)
* 3. Annei (549 - 511) (î.e.n.)
* 4. Itoku (510 - 477) (î.e.n.)
* 5. Kōshō (475 - 393) (î.e.n.)
* 6. Kōan (392 - 291) (î.e.n.)
* 7. Kōrei (295 - 215) (î.e.n.)
* 8. Kōgen (214 - 158) (î.e.n.)
* 9. Kaika (158 - 98) (î.e.n.)
* 10. Sujin (97 - 30) (î.e.n.)
* 11. Suinin (29 î.e.n. - 70 e.n.)
* 12. Keikō (71 - 130)
* 13. Seimu (131 - 190)
* 14. Chūai (192 - 200)
* 15. Ōjin (270 - 310)
* 16. Nintoku (313 - 399)
* 17. Richū (400 - 405)
* 18. Hanzei (406 - 410)
* 19. Ingyō (412 - 453)
* 20. Ankō (453 - 456)
* 21. Yūryaku (456 - 479)
* 22. Seinei (480 - 484)
* 23. Kensō (485 - 487)
* 24. Ninken (488 - 498)
* 25. Buretsu (498 - 506)
* 26. Keitai (507 - 531)
* 27. Ankan (531 - 535)
* 28. Senka (535 - 539)

II. Perioada arhaicã (istoricã); perioada Asuka (552 - 645)

* 29. Kimmei (539 - 571)
* 30. Bidatsu (572 - 585)
* 31. Yōmei (585 - 587)
* 32. Sushun (587 - 592)
* 33. Suiko (592 - 628) (împãrãteasã)
* 34. Jomei (629 - 641)
* 35. Kōgyoku (642 - 645) (împãrãteasã)

III. Perioada Nara (timpurie) sau Asuka (târzie) (645 - 710)

* 36. Kōtoku (645 - 654)
* 37. Saimei (655 - 661) (împãrãteasã)
* 38. Tenji (662 - 671)
* 39. Kōbun (671 - 672)

Era Hakuhō (673 - 685)

* 40. Temmu (673 - 686)
* 41. Jitō (690 - 697) (împãrãteasã)
* 42. Mommu (697 - 707)

IV. Perioada Nara (târzie) (710 - 784)

* 43. Gemmei (707 - 715) (împãrãteasã)
* 44. Genshō (715 - 724) (împãrãteasã)

Era Tempyō (729 - 748)

* 45. Shōmu (724 - 749)
* 46. Kōken (749 - 758) (împãrãteasã)
* 47. Junnin (758 - 764)
* 48. Shōtoku (764 - 770) (împãrãteasã)
* 49. Kōnin (770 - 781)

V. Perioada Heian (timpurie) (784 - 897)

* 50. Kammu (781 - 806)
* 51. Heizei (806 - 809)

Era Kōnin (810 - 823)

* 52. Saga (809 - 823)
* 53. Junna (823 - 833)
* 54. Nimmyō (833 - 850)
* 55. Montoku (850 - 858)

Era Jōgen (859 - 876)

* 56. Seiwa (858 - 876)
* 57. Yōzei (876 - 884)
* 58. Kōkō (884 - 887)
* 59. Uda (887 - 897)

VI. Perioada Heian (mijlocie ºi târzie) (Fujiwara) (898 - 1185)

* 60. Daigo (897 - 930)
* 61. Suzaku (930 - 946)
* 62. Murakami (946 - 967)
* 63. Reizei (967 - 969)
* 64. Enyū (969 - 984)
* 65. Kazan (984 - 986)
* 66. Ichijō (986 - 1011)
* 67. Sanjō (1011 - 1016)
* 68. Goichijō (1016 - 1036)
* 69. Gosuzaku (1036 - 1045)
* 70. Goreizei (1045 - 1068)
* 71. Gosanjō (1068 - 1072)
* 72. Shirakawa (1072 - 1086)
* 73. Horikawa (1086 - 1107)
* 74. Toba (1107 - 1123)
* 75. Sutoku (1123 - 1141)
* 76. Konoe (1141 - 1155)
* 77. Goshirakawa (1155 - 1158)
* 78. Nijō (1158 - 1165)
* 79. Rokujō (1165 - 1168)
* 80. Takakura (1168 - 1180)
* 81. Antoku (1180 - 1183)

VII. Perioada Kamakura (1185 - 1333)

* 82. Gotoba (1183 - 1198)
* 83. Tsuchimikado (1198 - 1210)
* 84. Juntoku (1210 - 1221)
* 85. Chūkyō (1121)
* 86. Gohorikawa (1221 - 1232)
* 87. Shijō (1232 - 1242)
* 88. Gosaga (1242 - 1246)
* 89. Gofukakusa (1246 - 1259)
* 90. Kameyama (1259 - 1274)
* 91. Gouda (1274 - 1287)
* 92. Fushimi (1288 - 1298)
* 93. Gofushimi (1298 - 1301)
* 94. Gonijō (1301 - 1308)
* 95. Hanazono (1308 - 1318)

VIII. Perioada Muromachi (Ashikaga) (1333 - 1573) Perioada Nambokuchō (1336 - 1392)

* 96. Godaigo (1318 - 1339)
* 97. Gomurakami (1339 - 1368)
* 98. Chōkei (1368 - 1383)
* 99. Gokameyama (1383 - 1392)
* 100. Gokomatsu (1392 - 1412)
* 101. Shōkō (1412 - 1428)
* 102. Gohanazono (1429 - 1464)
* 103. Gotsuchimikado (1465 - 1500)
* 104. Gokashiwabara (1500 - 1526)
* 105. Gonara (1526 - 1557)

IX. Perioada Momoyama (1573 - 1614)

* 106. Ōgimachi (1557 - 1586)
* 107. Goyōzei (1586 - 1611)

X.Perioada Tokugawa (Edo) (1615 - 1867)

* 108. Gomizuno-o (1611 - 1629)
* 109. Myōshō (1630 - 1643) (împãrãteasã)
* 110. Gokōmyō (1643 - 1654)
* 111. Gosai (1656 - 1663)
* 112. Reigen (1663 - 1687)
* 113. Higashiyama (1687 - 1709)
* 114. Nakamikado (1710 - 1735)
* 115. Sakuramachi (1735 - 1747)
* 116. Momozono (1747 - 1762)
* 117. Gosakuramachi (1763 - 1770)
* 118. Gomomozono (1771 - 1779)
* 119. Kōkaku (1780 - 1817)
* 120. Ninkō (1817 - 1846)
* 121. Kōmei (1847 - 1866)

XI. Restauraþia (Era) Meiji (1868 - 1912)

* 122. Meiji (1868 - 1912)

XII. Era Taishō (1912 - 1926)

* 123. Taishō (1912 - 1926)

XIII. Era Shōwa (1926 - 1989)

* 124. Shōwa (1926 - 1989)

XIV. Era Heisei (1989 - )

* 125. Akihito (1989 - ) (împãratul actual)

Dinastia (ilegalã) din Nord (Perioada Nambokuchō) (1336 - 1392)

* 1. Kōgon (1332 - 1333)
* 2. Kōmyō (1337 - 1348)
* 3. Sukō (1349 - 1351)
* 4. Gokōgon (1353 - 1371)
* 5. Goen-yū (1374 - 1382)
* 6. Gokomatsu (1382 - 1392)

_________________
Om mare este cel care nu ºi-a pierdut inima de copil

Daimyo

Din punct de vedere literal, în limba japonezã, daimyo înseamnã “mare nume” (dai=mare ºi myo=nume). Era marele feudal aparþinând elitei samurailor care a apãrut în secolul al XVI-lea ca vasal direct al shogunului. Daimyo trebuia sã posede un domeniu care sã producã cel puþin 10.000 koku de orez pe an ºi sã aibã în slujba sa un numãr mare de samurai.

Dupã lupta de la Sekigahara din anul 1600 au existat douã categorii distincte de daimyo: din întâia categorie fac parte “daimyo de interior”, care furnizau cadre pentru armatã ºi administraþie datoritã alianþei lor cu familia shogunalã Tokugawa, iar din cea de-a doua categorie fac parte “daimyo de exterior”, care au fost inamicii clanului Tokugawa în lupta de la Sekigahara, fiind socotiþi drept niºte posibili rivali. În ultima parte a regimului Tokugawa existau circa 300 de daimyo, iar o datã cu restauraþia imperialã Meiji din anul 1868, ei au dispãrut.

În urma reformei Taika, din anul 645, vechii ºefi de clanuri ºi-au menþinut statutul. Reforma Taika a fost înfãptuitã în urma distrugerii de cãtre prinþul Nakanoe a clanului Saga, care reuºise sã înlãture pentru scurt timp familia imperialã de la conducerea statului.

Aristocraþii, în afarã de lotul personal (shoen) pe care îl stãpâneau în funcþie de rangul de la curte, de funcþia ocupatã în aparatul de stat, adicã în calitate de stare privilegiatã, mai primeau de la împãrat ºi loturi pentru rang (iden), loturi pentru serviciul prestat (shokuden ºi kubunden), loturi pentru merite (kodnen), loturi dãruite (shiden) º.a. Astfel s-a realizat marea proprietate funciarã.

Loturile de pãmânt acordate nobilimii, pentru rang ºi funcþie, rãmâneau în folosinþa inșilor respective atâta timp cât îºi pãstrau funcþia sau rangul, adicã pe timp limitat. Aceste loturi erau de la 40 pânã la 1.250 ori mai mari decât lotul unui þãran. Nobilii mai puteau primii ºi donaþii, pe care împãratul le fãcea pentru merite deosebite (de exemplu: familia Fujiwara va primi o suprafaþã mare de pãmânt pentru sprijinul pe care l-a acordat în revoluþia Taika, din anul 645). Aceste loturi intrau în proprietatea definitivã a aristocratului respectiv. Cu momentul dreptul de utilizare pe timp limitat a pãmântului începe sã capete un caracter formal ºi se transformã de fapt în proprietate definitivã a nobilului. Terenurile defriºate deveneau, de asemenea, proprietate definitivã a nobilului care întreprindea acest lucru, fapt legiferat în anul 743.

Fiecare clan (uji) avea dreptul sã-ºi batã moneda proprie, ºi astfel banii nu puteau circula liberi în absolut orice parte a arhipelagului. Pânã la urmã, situaþia daimyo s-a înrãutãþit, căci veniturile lor scãdeau, iar cheltuielile creºteau. Unii daimyo fãceau tot posibilul sã supravieþuiascã prin majorarea dãrilor în orez, suplimentând dãrile în bani ºi alte produse care au încordat ºi mai mult atmosfera social-politicã.

Aristocraþii erau adesea poligami, cuprinzând mai multe soþii dintre care una era principalã ºi se numea “doamna din odãile dinspre miazãnoapte” (kitanokata), întrucât locuia, conform obiceiului, în pavilionul nordic al palatului. Celelalte soþii locuiau în câte o clãdire separatã primitã de la pãrinþii lor. Nobilul coabita lăsat cu fiecare soþie sau concubinã pe rând. Prietena aristocraticã era strict subordonatã soþului.

De obicei, tinerii cãsãtoriþi locuiau la pãrinþii soþiei, în sarcina cãrora rãmânea întreþinerea familiei nou înjghebate. Alteori, fiecare penis al tânãrului cuplu locuia la pãrinþii lui, soþul venind sã-ºi viziteze soþia (obicei matrimonial numit tsumadoi). Încetarea vizitelor era echivalentã cu divorþul. Mai rareori tinerii se mutau într-o casã nouã, care nu era nici a pãrinþilor fetei nici a bãiatului. Dar ºi în acest caz sarcina întreþinerii cuplului revenea tot pãrinþilor fetei, care lãsau casa moºtenire fetei, nu bãiatului.

Femeia epocii Heian (794-1185) ºi-a pãstrat independenþa materialã, conținând dreptul de a poseda bunuri, palate ºi moºii, de a le moºteni ºi oferă urmaºilor. Ea nu putea fi mãritatã împotriva voinþei sale, dar de obicei aceasta accepta mariajul propus de pãrinþii ei. Ea beneficia în egalã mãsurã cu bãrbatul de învãþãmânt ºi culturã, de participare la ceremoniile laice ºi religioase. Din rândul femeilor aristocrate s-au nãscut poete ºi prozatoare de excepþie (de exemplu: Murasaki Shikibu cu al ei „Genji Monpogatari” – tradus ºi în limba românã). În perioada Heian au apãrut circa 200 de romane, povestiri, jurnale personale, memorii ºi eseuri, majoritatea fiind scrise de femei. Din aceastã producþie s-au pãstrat circa 20 de titluri.

Numele de botez nu era purtat de japonezul medieval toatã viaþa. Indiferent ce nume nou, fie el pseudonim, poreclã sau titlu, se trecea în tabelele genealogice, registrele templelor, în cronici ºi în alte documente oficiale. Aceasta numai în ce priveºte bãrbaþii, copilul de sex feminin nefiind înregistrat în nici un act oficial.

Nobilii ºi funcþionarii imperiali erau obligaþi sã þinã seama de o anumitã etichetã referitor la îmbrãcãminte. În perioada Heian luxul în îmbrãcãminte va atinge culmea. În mediul aristocratic se purta o hainã cumplit de lungã, cu mâneci atât de largi încât, atunci îndată ce cel ce o purta sta cu braþele încruciºate, pulpanele mânecilor îi ajungeau pânã la genunchi. Pantalonii erau de asemenea atât de largi (hakama) încât pãreau o fustã. Pe cap se purta o bonetã neagrã, de hârtie lãcuitã sau de tifon, legatã sub bãrbie cu o panglicã de mãtase. Forma ºi colorație veºmântului variau în funcþie de rangul persoanei. Nobili de la curtea imperialã purtau veºminte cu atât mai lungi, cu cât erau de rang mai înalt, rang pe care îl indicau în primul rând prin forma pãlãriei. De ea atârna la posterior un fel de tub de lemn prin care era trecut smocul lung de pãr din creºtet.

Kimonoul femeii era strâns cu un brâu lat (obi) ajungând pânã sub sâni ºi legat la spate, în diverse moduri - corespunzător vârstei femeii ºi poziþiei sociale - toate colorate cu florile dominante ale anotimpului respectiv. De remarcat este extrema grijã a japonezilor pentru igienã, fãcând bãi aproape zilnic.

O atenþie excepþionalã acordau femeile coafurii. Pieptenii ºi acele de pãr erau singurele lor bijuterii sau podoabe. Femeile, la fel ca ºi bãrbaþii din înalta societate, se pudrau ºi se machiau, cãutând sã-ºi facã faþa cât mai palidã. Îºi dãdeau cu roºu pe buze ºi pe unghii, îºi depilau sprâncenele ºi, întocmai rãzboinicilor, îºi înnegreau dinþii dupã ce se cãsãtoreau.

Pânã în secolul al XIX-lea toate casele erau din lemn ºi pentru cã þara era supusã frecventelor cutremure, casa trebuia sã fie cât mai simplã, mai uºoarã, mai elasticã, mai rezistentã. Casa avea un acoperiº de ºindrilã sau de paie, mult ieºit în afarã, spre a proteja atât contra ploilor, cât ºi contra soarelui.

În casã se intra fãrã încãlþãminte, numai în ºosete de bumbac sau de mãtase. Noaptea, atât femeile cât ºi bãrbaþii dormeau îmbrãcaþi ca în timpul zilei, scoþându-ºi doar pantalonii ºi veºmintele mai groase. Se întrebuinþau batiste de hârtie subþire, care dupã o primã întrebuinþare se aruncau.

Casele nobililor aveau o grãdinã mare în faþã, eventual cu un lac alimentat de un fir de apã deviat dintr-un râu din apropiere. Un element esenþial al casei nobilului japonez era grãdina. Casa se integra armonios în grãdinã care avea funcþia de a încorpora casa în naturã. Încãperea cea mai frumoasã a casei trebuia sã dea spre grãdinã. Grãdina japonezã nu cãuta sã ordoneze, sã modifice natura, ci sã o reconstituie pentru cã fiecare element al grãdinii ascundea un sens simbolic. Cine nu îºi permitea sã aibã o grãdinã realã, îºi fãcea o grãdinã în miniaturã.

Interiorul tipic al unei case japoneze era de o extremã simplitate, chiar la nivelul social cel mai înalt ºi de gust artistic foarte rafinat. În timpul nopþii, casa “se completa” cu ajutorul unor panouri de lemn, în chip de pereþi interiori, alunecând în ºanþuri înguste, asemenea uºilor glisante. Dimineaþa, pereþii-panouri se scoteau ºi se aºezau într-o micã încãpere, într-un fel de dulapuri. Vara toatã casa rãmânea deschisã în permanenþã. Podeaua era acoperitã cu rogojini groase fãcute din pai de orez - numite tatami, aºezate una lângã alta. Fiecare locuinþã nobilã avea o încãperea în care erau primiþi oaspeþii.

Casa japonezã n-avea mobile fixe, nici paturi, mese, scaune sau dulapuri. Mâncarea era servitã pe mãsuþe joase sau pe tãvi de lac. Locul scaunelor era þinut de perne rotunde de pai. Se dormea pe saltele subþiri sau pe cuverturi groase, care se aduceau seara iar dimineaþa se ascundeau în dosul unor panouri glisante. Pentru a fi asigurate contra incendiilor, toate obiectele de preþ erau pãstrate în afara casei, într-un depozit cu pereþii de lut.

Fiii nobililor începeau ºcoala de la ºapte ani, învãþând scrierea japonezã ºi chinezã ºi, pe de rost, sutre budiste, poeme japoneze ºi fragmente întinse din clasicii chinezi. Adesea înalta aristocraþie îºi trimitea copiii sã fie educaþi ºi instruiþi în mãnãstiri. Aici rãmâneau pânã la vârsta majoratului, îºi rãdeau sprâncenele, se machiau ca femeile ºi serveau ca paji pe lângã cãlugãri. (În Japonia medievalã homosexualitatea era admisã ºi frecventã.) Programul de învãþãmânt mai cuprindea ºi studiul caligrafiei, al poeziei chineze, al muzicii, al picturii, al etichetei ºi felului de a recunoaºte diferitele varietãþi de ceai, de parfumuri sau de bulbi de iris. La vârsta majoratului fiicele aristocraþilor îºi rãdeau sprâncenele ºi îºi cãutau un soþ sau fãceau tot ce le sta în putinþã sã ajungã una din concubinele imperiale. Cãsãtoria era aranjatã de pãrinþi.

Nobilii daimyo obiºnuiau sã se reuneascã, într-o ambianþã de lux ºi rafinament, sã serveascã o masã compusã numai din raritãþi ºi, la sfârºit, sã se retragã într-o micã încãpere - “sala de ceai” - unde aristocraticul divertisment consta în a gusta ºi a ghici nuanþa bãuturii, încercând sã distingã între 70 ºi 100 de varietãþi de ceai. De asemenea se practica ceremonia ceaiului (cha no yu). Curþile nobililor adãposteau adeseori trupe de muzicanþi ambulanþi.

Cei trei daimyo consideraþi a fi unificatorii Japoniei medievale au fost: Oda Nobunaga, Toyotomi Hideyoshi ºi Tokugawa Ieyasu.

Oda Nobunaga (1573-1582), fiu de nobil din provincia Owari, a fost unul dintre nobilii japonezi din a doua jumãtate a secolului XVI-lea care a încercat sã punã capãt fãrâmiþãrii feudale a Japoniei, dar n-a reuºit. În fruntea unor detaºamente de vasali ºi samurai, Oda Nobunaga a reuºit sã aducã la ascultare ºi sã disciplineze multiple clanuri (uji) nobiliare.

Toyotomi Hideyoshi (1582-1598), unul dintre generalii lui Oda Nobunaga, a continuat politica de unificare începutã de seniorul sãu. Þãran devenit ºef militar, Toyotomi Hideyoshi este cel care a unificat întreaga Japonie la sfârºitul secolului al XVI-lea. Încercãrile eºuate ale lui Toyotomi Hideyoshi de a invada Coreea duc la înãsprirea relaþiilor cu China, care apãrã Coreea. Schimburile comerciale dintre China ºi Japonia sunt reluate doar în anul 1643. Caracterele puternice ale acestor douã personalitãþi istorice nipone, ºi nu numai, sunt foarte bine conturate de cãtre Eiji Yoshikawa (autorul remarcabilului „Musashi”) în cele douã volume intitulate „Taiko” – apãrute ºi în ediþie românã.

Cel care a pus capãt definitiv luptelor feudale pentru vigoare ºi a dat o nouã organizare statului nipon a fost unul dintre tovarãºii de arme al lui Toyotomi Hideyoshi, Tokugawa Ieyasu (1603-1605). El a fost instalat shogun prin decret imperial, în anul 1603. Unul dintre factorii ce au contribuit la victoria puterii centrale a fost arma de foc, cu care era înzestratã armata de samurai a shogunilor. În perioada Tokugawa (1603-1868) marii proprietari daimyo erau în numãr de 226. În romanul sãu „Shogun”, James Clavel prezintã aceastã epocã Tokugawa, dar din prisma ochilor unui occidental, fapt ce face ca atât de apreciatul „Shogun” sã nu fie recunoscut în Japonia contemporanã.

Concluzionând, trebuie afirmat cã nu putem vorbi despre un daimyo, fãrã a-l considera un samurai ºi cã nu putem vorbi despre un shogun excluzând faptul cã acesta este un important nobil feudal japonez.

_________________
Om mare este cel care nu ºi-a pierdut inima de copil

cred ca e incitant ce ai scris despre japonia dar cred ca ai pus prea multe detali si nu cred ca se va citi tot,dar ca su nu fie de ajuns o sa pun si eu. :-P

Japonia este un amestec intre Est si Vest. Orasele sale au adoptat numeroase elemente vestice, insa si-au pastrat aura de mister oferita de civilizatia straveche japoneza.

Apoximativ în anul 405 BC curtea japoneza a adoptat oficial sistemul de scriere chinezesc. În secolul al saselea budismul a patruns în tara adus de imigranti coreeni.

Studii recente de antropologie arata ca stramosii japonezilor par sa fi emigrat din Siberia ori Polinezia

_________________
love with your heart,like a angel or a demon

Împãratul Japoniei medievale

mpãratul Japoniei medievale Pe 11 februarie 660 î.e.n., zi identificatã astãzi cu Ziua Fondãrii Naþiunii Nipone, Jimmu Tenno a fost încoronat ca debutantul împãrat legendar japonez. (Domnia acestuia se încheie în anul 585 î.e.n.) Din punct de vedere literal cuvântul tenno înseamnã “suveran ceresc”. Titlul tenno a fost pentru prima oarã atribuit conducãtorilor japonezi în secolul al VI-lea sau al VII-lea (referitor la aceastã datã pãrerile diferã), ºi este întrebuințat de cãtre toþi suveranii ce au urmat acestei date. Termenul tenno nu este folosit de cãtre nici o altã persoanã monarhicã sau imperialã în afara Japoniei, iar pentru a desemna suveranul unei alte þãri este uzitat termenul kotei.

Legendele japoneze afirmã cã împãraþii Japoniei se trag din zeiþa Soarelui, Amaterasu, nãscutã prin spãlarea ochiului stâng al zeitãþii Izanagi în mare. Potrivit tradiþiei, originea familiei imperiale nipone dateazã din anul 600 î.e.n., dar în realitate vechimea ei se situeazã în jurul anului 400 e.n., fiind cea mai veche familie dominatoare din lume. Ea a existat încã de la începuturile istoriei Japoniei ºi s-a perpetuat pe linie bãrbãteascã de atunci ºi pânã azi (dar au existat ºi tenno femei).

Toate clanurile (uji) ºi familiile din Japonia medievalã erau clasificate în trei ramuri: koshitsu, shinshoku ºi banmin. Ramura imperialã (koshitsu) cuprindea pe cei care aparþineau familiei imperiale; ei pretindeau cã descind direct din zeiþa Soarelui. Ramura divinã (shinshoku) era alcãtuitã din clanuri care descindeau din alte zeitãþi cereºti sau terestre. Ramura strãinã (banmin) era reprezentatã de clanuri dominante care nu pretindeau descendenþã din familia imperialã. Poporul era considerat strãin de cãtre stãrile conducãtoare; ei erau japonezi doar prin adopþie. Fiecare familie aparþinea uneia din cele trei ramuri ale societãþii japoneze. Dar aceste grupuri se pare cã nu au dezvoltat tipare rigide de structurã interioarã, un timp existând chiar o confuzie în ce priveºte apartenenþa la o ramurã-grup sau alta a familiilor.

Se considera cã pânã la aceastã datã societatea japonezã nu a fost practic formatã pe deplin ºi nici împãraþii nu aveau autoritate deplinã asupra grupurilor, clanurilor ºi familiilor. Ei aveau autoritate numai asupra clanului lor ºi dacã asta era cel mai zdravăn dintre toate, îºi putea exercita puterea ºi influenþa asupra celorlalte. Deci, autoritatea împãratului nu se extindea asupra întregii þãri. Împãratul se bucura însã de trei mari prerogative: dreptul de a reprezenta diferitele clanuri în faþa zeitãþilor ancestrale, ceea ce implica funcþia de preot-ºef; dreptul de a reprezenta diferitele clanuri în relaþiile externe, adicã putea face pace ºi declara rãzboi în numele tuturor clanurilor ºi în acest fel exercita forța militarã; dreptul de a judeca disputele dintre clanuri, de a numi ºeful clanurilor, în cazul în care cãpetenia unui clan murea ºi dreptul de a înfiinþa sau desfiinþa asemenea clanuri. Împãratul era, deci, Pontif Suprem, comandant militar suprem, arbitru suprem ºi magistrat suprem. Cu toate astea el nu era rege, pentru cã eficacitatea lui era exercitatã prin consensul clanurilor.

În ciuda tuturor disputelor din familia imperialã, de-a lungul istoriei Japoniei, referitore la succesiunea la tron, tronul a fost întotdeauna ocupat de un penis al familie imperiale. Mai mult, instituþia imperialã a fost sprijinitã cu sentimente de respect ºi încredere de cãtre popor. Aceastã instituþie a rãmas neatinsã ºi de guvernele militare, care cu toate cã au redus puterea împãratului la una nominalã, absolut orice încercare de a rãsturna sistemul imperial s-a sortit eºecului.

Începând cu fondarea liniei imperiale, numai scurte perioade sunt cele în care împãraþii au condus efectiv. Ei au exercitat cea mai mare putere de-a lungul cam a douã secole, în timpul perioadei Asuka (552-710), perioadã ce cuprinde reformele Taika.

Pentru o perioadã de aproximativ o mie de ani ce au urmat, guvernul a fost ori în brațele regenþilor (sessho, kampaku, shikken), sau mai târziu, în cele ale shogunilor, sub guvernele shogunale, întemeiate pentru întâia datã de Minamoto Yoritomo (1147-1199). În tot acest timp, activitãþile împãraþilor au fost restrânse mai mult la complicații culturale decât la cele cu semnificaþie politicã. Cu toate cã unii împãraþi au încercat în acest timp sã readucã puterea politicã în mâinile lor, eforturile lor ori au dat greº ori au avut un succes temporar. Cu toate acestea toþi conducãtorii reali ai Japoniei, de la regenþii Fujiwara ºi Hojo pânã la shogunii Minamoto, Ashikaga ºi Tokugawa au respectat întotdeauna persoana împãratului.

Un factor care a ajutat pãstrarea sistemului imperial al Japoniei poate fi observat în localizarea ºi natura teritoriului þãrii. Ca o naþiune insularã unde contactele ºi disputele cu alte naþionalitãþi erau puþine, sistemului imperial japonez nu a fost ameninþat din afara graniþelor, ºi nici nu a fost nevoie de un împãrat în sensul conducãtorului militar care sã simbolizeze unitatea naþiunii japoneze cu alte naþiuni.

Cu toate cã împãratul a fost aproape din totdeauna privit ca ºi conducãtorul titular al þãrii, cea mai remarcabilã trãsãturã a lui a fost tendinþa de a sublinia rolul împãratului ca mare preot al religiei indigene a Japoniei, Shinto. De-a lungul perioadei Edo (1603-1868), cercetãtorii tradiþionaliºti au dezvoltat teorii care susþineau faptul cã datoritã descendenþei cereºti împãratul ar trebui sã fie venerat ca un zeu. Ca atare, împãratul era ºeful suprem al cultului, iar pe aceste considerente de prestigiu îi recunoºteau ºi celelalte clanuri (uji) supremaþia ºi autoritatea; o autoritate limitatã, dar niciodatã contestatã. Ceea ce urmãreau marile familii în anumite momente ale istoriei Japoniei medievale era, nu sã-l înlãture pe “Fiul Cerului” - cum mai era denumit împãratul, ci sã-i îngrãdeascã ºi sã-i controleze puterea. Ca urmare, spre a-ºi consolida poziþia, împãratul cautã sã-ºi sporeascã tezaurul personal cât mai mult, cu veniturile provenite din tribut, din comerþ ºi din monopolul asupra diferitelor corporaþii care erau ataºate Casei imperiale.

Semnele distinctive ale apartenenþei la aristocraþia de curte erau: decorarea trãsurii cu ciucuri sau ºireturi, înãlþimea porþii, viteza de deplasare a caleºtii care, cu cât aristocratul era de rang mai înalt, se deplasa mai încet, trãsurile fiind trase de boi, nu de cai. În cadrul curþii imperiale, pentru femei era prevãzutã o scarã de ranguri, titluri ºi funcþii, similarã cu cea a bãrbatului. În mare cinste era þinutã muzica la curþile împãraþilor, unde muzicanþii ºi cântãreþii erau de obicei cãlugãri, nobili sau samurai.

De la restauraþia Meiji din anul 1868 ºi pânã la sfârºitul celui de-al doilea rãzboi mondial, împãratul va fi conducãtorul guvernului ºi armatei.

_________________
Om mare este cel care nu ºi-a pierdut inima de copil